Talk-Show (Tentativă de pamflet, în versuri) / Gâlceava zeilor- transmisie din Olimp şi de pe laturi

Ştire Antena 3:
Podul Speranţei s-a dărâmat,
A venit dictatura şi l-a luat!
Discurs Diaconescu – OTV:
Să trăiţi bine…
De veţi putea.
Şi atunci veţi vedea,
Cum hoţii vor construi
Un alt pod,
De astă dată hidos,
Acolo, spre Fundul Curbei în jos!
Dezbatere la Naşu – B1TV:
Mircea Geoană (prin telefon)
Pe ciolan nu a mai rămas decât zgârci.
Hoţii şi-au băgat degetul
În gâtul căţeilor mici
Şi pocnesc către pensionari, din bici,
Doar, doar vor mai scoate de-un bâlci!
Crin Antonescu (via satelit):
Hoţii din frunte
Îşi apără haita
Lacomă de scopuri meschine şi mărunte.
De altfel nu s-o putea,
Hoţii vor deveni canibali,
Că şi poporu-i plămădit
Din carne ce stă pe ciolan.
Marko Bela (prin porumbei voiajori):
Constituţia-i un moft,
Bun pentru electoratul prost!
Să se consemneze în procesul verbal,
Al acestei şedinţe, desfăşurată oral!
Corneliu Vadim Tudor (intervenţie direct pe cord deschis):
Prea Derbedeii stau Lipiţi
De scaunele Puterii,
Şi, asemenea lăcustelor,
Ce bântuie în miezul verii,
Înghit bugetul, pus pe rod cu banii FeMeIi.
Premoniţie – Mama Omida, prin ghioc:
Dacă Marele Cârmaci, a ciudă îşi şterge nasul,
Pe Muc cel Mic îl paşte parastasul!
Că acesta-i semnul primit la Paşti,
Când i-a spart tat-su oul de cap!
Refren: Corurile hoţilor, reunite la DNA
Remaniem hoţia,
Ne sporim lăcomia,
Scădem pensiile
Şi creştem prostia!
Zeus, în direct (transmisiune din Olimp)
Veniţi dar, de ne votaţi,
Că doar noi, haiducii de asfalt,
Cu puşca şi cureaua lată,
Vom termina poporul acesta, de îndată!
Şi apoi, cu ochii aţintiţi în alte zări,
Vom da anunţ că vrem supuşi.
Doar dintre aceia care se lasă
Mereu cu preşul duşi.
Refren: Aceiaşi, de 20 de ani
Remaniem hoţia,
Ne sporim lăcomia,
Scădem pensiile
Şi creştem prostia!
Vistiernicul Vel Lăutărescu, în surdină:
Coana Lencu vrea poşete şi pantofi,
Borobouceanu pofteşte drumuri cu gropi,
Adriean Vulpoiu rumegă borduri în colţi,
Aşa că înţelegeţi
Şi vă sacrificaţi!
Zeus plânge pe umărul lui Spolo Jan (intervenţie spontană):
Vă promit solemn,
Că după ce pieriţi,
Voi porni vânătoarea de hoţi!
Amin, am zis!
Să muriţi bine, dragi compatrioţi,
Pentru voi ăst rol l-am hărăzit,
La ospăţul nostru de sfârşit!
Cu stimă,
Zeus
Zeus, către regizor:
Hă, hă, hă, glll…, hâc, hă!
I-am ciuruit!

Generice de final:
Antena 3: No signal
OTV: Revenim după Telefonul de la Miezul Nopţii: Azi, în direct cu
Silviu Brucan
B1TV: Vă aşteptăm la „Curba de sacrificiu” mâine la aceeaşi oră.
PRO TV: Întrerupem emisiunea
Urmează „Dansez pentru tine!”
TVR: Alo, Cotroceniul, continuăm difuzarea?
Kanal D: Aferim! CiuBoc dădeam?
Realitatea TV:
Emil Hurezeanu: Românie te iubesc, oriunde mă voi afla!
Televiziunile care dezinformează poporul – Comunicat comun:
Stimaţi telespectatori, conform unei adrese primite de la CNA, programul nostru de emisie s-a restrâns, din motive de criză (au cedat nervii doamnei EU), la două ore pe zi. Mâine inaugurăm noua grilă, cu emisiunea „Portret de preşedinte”, pe care o puteţi urmări între orele 20 şi 22. Între timp, vă recomandăm să scoateţi radiourile cu lămpi din podul cu vechituri şi să fixaţi scala pe lungimea de undă a Europei Libere. Acolo vă puteţi delecta, ascultând „Actualitatea românească”. Fiţi liniştiţi, vremurile bune s-au întors. Şi Securitatea (vă) ascultă. Editorialul emisiunii: „Înapoi la Ceauşescu…”
Paraziţii inundă ecranul televizoarelor.
Se aude vocea lui Corneliu Vadim Tudor: …Şi mai încolo decât atât!

Emil HĂLĂŞTUAN
Marţi, 11 mai 2010, ora 22.52
Deoarece şi tentativa se pedepseşte, am menţionat ora exactă şi data la care am comis această faptă, pentru asigurarea unei bune viitoare colaborări cu anumite organe ale statului.

Ştiri de 1 aprilie

Schimbarea sângelui
Ministrul Sănătăţii, Cseke Attila, a emis la 1 aprilie un ordin prin care se dispune schimbarea culorii sângelui tuturor cetăţenilor români. „Întrucât roşul s-a dovedit o culoare duşmănoasă, ce provoacă insomnii rebele”, Cseke a dispus colorarea sângelui cetăţenilor români în portocaliu.
În ordinul Ministrului Sănătăţii se precizează că pigmentul folosit pentru schimbarea culorii sângelui nu este fabricat la Institutul Cantacuzino. Pentru a elimina orice dubii cu privire la posibilele efecte dăunătoare ale operaţiunii, Cseke Attila a dispus ca sterilizarea instrumentarului folosit în această operaţiune să se facă numai la flacăra violet.

Limitatoare de viteză
Sursele noastre de încredere, Vlad, Vuia şi Vlaicu, ne înştiinţează că, la 1 aprilie, autorităţile locale din oraş vor anunţa un succes răsunător. În ziua cu pricina, concetăţenii noştri vor afla oficial, că altfel află acum, de la noi, despre o măreaţă realizare a epocii de azi. Pe drumurile din urbe s-au amplasat mii de limitatoare de viteză, ceea ce reduce aproape de zero riscul ca vitezomanii să-i accidenteze pe paşnicii pietoni, care, de altfel, traversează uliţele pe unde-i taie capul. Vlad, Vuia şi Vlaicu au raportat existenţa unei ciudate legături cauzale între recensământul gropilor de pe drumuri şi numărul limitatoarelor instalate pe şosele. Într-un mod premeditat şi cu totul întâmplător, cele două numere coincid, adică sunt unul şi acelaşi.

Compania de Apă se îmbogăţeşte
După celebra izbândă din anii trecuţi, când furnizorul de apă în sistem centralizat i-a transformat pe muritori în creditori ai lui Dumnezeu, cerându-le să plătească pentru evacuarea apei de ploaie scursă prin reţelele municipale de canalizare, operatorul unic pune în practică o altă idee, de o măreţie fără seamăn. De la 1 aprilie, albia Arieşului va face parte din reţeaua de canalizare a oraşelor Turda şi Câmpia Turzii, precum şi din cea a comunelor riverane. Această schimbare, pentru care nu a fost nevoie decât de consensul tradiţional al aleşilor, are efecte admirabile asupra bugetului Companiei de Apă. Fericiţii cetăţeni care locuiesc în perimetrul operatorului unic de apă şi canal, vor plăti de acum încolo şi pentru apa deversată de râul Arieş în noua arteră de canalizare.
Din cauză de lipsă de cvorum a caracterelor trebuincioase pentru o ştire de sine stătătoare, înserăm aici încă un anunţ. În curând, una din colecţiile de cărţi editate de un cotidian central, al cărui nume îl trecem sub tăcere, pentru a nu fi acuzaţi de reclamă mascată, mai ales acum, când Dinu Patriciu a devenit proprietarul a 70 la sută din acţiunile tipografiei clujene Garamond, va lansa pe piaţă capodopera „Mizerabilii”, scrisă de Victor Hugo.

UDMR s-a păcălit de 1 aprilie
După ce a aflat de ordinul ministrului Cseke Attila, acela cu schimbarea culorii sângelui, UDMR a vrut să-i retragă acestuia sprijinul politic. Deşi a anunţat această decizie cu elan revoluţionar, preşedintele UDMR, Marko Bela, a fost nevoit să revină asupra hotărârii. Motivul revocării deciziei este unul simplu: Deoarece nu este partid, UDMR nu poate oferi sprijin politic şi, în consecinţă, nu poate retrage ceea ce nu a dat!

Ultima oră
Parlamentul, Guvernul, instituţiile deconcentrate din teritoriu, ong-urile apolitice şi celelalte, de-a valma, au somat CNSAS-ul. În cel mult trei zile, acesta trebuie să facă publice toate dosarele informatorilor jurnaliştilor. Termenul de graţie acordat CNSAS-ului curge cu începere de la 1 aprilie.
Chestionaţi asupra problemei, colaboratorii noştri de nădejde, Vlad, Vuia şi Vlaicu, au apreciat că nu există nici un pericol de deconspirare. „Titlul de informator nu se acordă decât post-mortem” aşa că nu-i nicio primejdie, au spus aceştia, comentând somaţia înaintată CNSAS-ului.

Reklamă
Acu, ce vreţi? Musai să trăim şi noi, aşa că puţină reclamă pe şustache nu strică. Un senator şi un deputat, din opoziţie, al căror nume nu îl divulgăm aici, au servit un prânz copios la una din unităţile agroturistice din zonă. Parlamentarii cu pricina au mâncat salată secuiască, preparată din legume şi zarzavaturi cu miezul şi coaja colorate în alb, verde şi roşu. Apoi, cei doi s-au înfruptat cu nădejde din ciolanul cu garnitură de criză, iar la urmă l-au mâncat pe Băsescu. Ho, nu săriţi ca apucaţii! Nu este vorba de preşedintele Traian Băsescu ci de tortul cu acelaşi nume.
Clienţii serioşi pot afla de la colaboratorii noştri, Vlad, Vuia şi Vlaicu, atât numele celor doi parlamentari şi numerele de telefon la care răspund aceştia, cât şi adresa pensiunii cu pricina. În ceea ce priveşte modul în care pot fi contactaţi colaboratorii noştri, căutaţi în Pagini Aurii, iar dacă acolo nu vă descurcaţi, întoarceţi cartea de telefoane cu susul în jos şi pe dos, pentru a putea continua căutările în Paginile Albe.

O călătorie în viitor

Minunile se petrec lângă noi. Doar că, adesea trec neobservate. Arareori, cineva, aşa, de dragul excepţiei ce întăreşte regula, realizează că face parte din decorul unei întâmplări neobişnuite, sau, cine ştie, al uneia banale de-a dreptul.
Între Scilla şi Caribda ce străjuiesc de-a pururi calea de trecere din Marea Senzaţionalului în Oceanul Banalităţii se poate situa şi întâmplarea trăită de călătorii cu bilet în regulă, ce au avut şansa să se afle miercuri, 24 martie, la ora 12.32, în autobuzul 27 al RATL Turda. Maşina, altfel un hârb ce trebuia, de multă vreme, să primească certificatul ce atesta obştescul sfârşit al acesteia, a reuşit o performanţă ieşită din comun: între Turda Nouă şi Trei Mocani şi-a purtat pasagerii în viitor. Chestia este probată cu acte în regulă, respectiv demonstrată fără dubii, prin biletul de călătorie, pe care unul din cele două compostoare instalate în autobuz a inscripţionat clar data şi ora călătoriei: 24.03.11 (foto 1) adică 24 martie, cât era şi numărul din calendar al miercurii trecute, dar 11-le de la sfârşit spune clar că nu era vorba de anul 2010, în care se aflăm, ci de 2011, anul pe care, cu ajutorul lui Dumnezeu şi nebăgarea de seamă a guvernanţilor, vom avea şansa să- l mai apucăm, aşa, peste vreo nouă luni de aci încolo.
Să fim bine înţeleşi: nu poate fi vorba de vreo greşeală, eroare sau alte asemenea etichetări, deoarece tutorele autobuzului în cauză, adică RATL, este o regie din subordinea Consiliului local Turda, păstorită de un alt Consiliu, de Administraţie, alcătuit din oameni instalaţi acolo prin voia forului deliberativ turdean, care, sigur, deliberează, dar nu poate greşi, că vorba aceea „erare humanum est”.
Pe baza probei indubitabile, furnizată de biletul de călătorie, se poate afirma cu tărie: câţiva turdeni au avut şansa să călătorească în viitor, performanţă sperată de fel de fel de maşini sau rachete ale timpului, dar reuşită de o rablă ce face serviciu pe rutele transportului în comun din Turda. Aşadar, cum arată oraşul în 24 martie 2011? Din cauza scurtimii călătoriei, se poate aprecia că Turda a rămas, peste un an, la locul său, adică municipiul nu s-a strămutat nici mai la deal, nici mai la vale. Totuşi (potrivit dovezii din foto 2), Mircea Geoană arată puţin schimbat. De pe un afiş electoral, figura sa, împodobită cu ochelari, mustaţă şi cioc, zâmbeşte trecătorilor, la fel ca în 2009, înainte de alegerile prezidenţiale. Vor fi alegeri şi anul viitor, sau Geoană, preşedinte de o noapte, se va transforma în candidatul onest şi permanent, aflat în campanie şi înainte şi după fel de fel de scrutine ce va să vie peste ţară? Asta-i o dilemă la care viitorul, altul decât cel certificat prin înscrisul de pe un bilet compostat pe autobuzele RATL, va oferi un răspuns.
Mai departe, dar în apropiere de fotografia lui Mircea Geoană, din altă poză, turdenii, dar, de când cu internet-ul şi naţia, pe de-a-ntregul său, pot afla informaţii despre evoluţia bunului simţ (foto 3). Imaginea nu mai necesită comentarii.
În sfârşit, iată ştirea pozitivă, menită să păstreze echilibrul, în cazanul cu alb şi negru, din care iese cenuşiul cotidian: În 2011 programul „Prima casă” a dat roade. (foto 4).
Călătoria în viitor a fost prea scurtă. Nu se ştie cu precizie momentul revenirii în prezent, dar capătul celălalt al biletului de călătorie arată, fără putinţă de tăgadă, că miercuri, 24 martie, la ora 14.23, Turda se afla iarăşi în 2010.

Imoralitatea propune soluţii morale

După risipirea vorbelor frumoase, pompoase, sau răsunătoare, ce preced fiecare tip de alegeri, atât segmentul activ cât şi cel pasiv al electoratului român nu înţelege de ce nu răsare odată mai binele, propovăduit de politicieni, înainte de a se vedea cu sacii în căruţă şi uitat de aceiaşi, după ce voturile culese le-au asigurat accesul la ciolan… Adevărul se află în statistici, dar politicienii arareori fac uz de acestea pentru a explica naţiunii unde se află, la un moment dat, pe calea dezvoltării, ce are două sensuri: unul către binele mult visat, iar celălalt către sărăcie, haos şi debandadă.
Deputatul Vasile Soporan, aflat pe lista candidaţilor PSD Cluj la ultimele alegeri parlamentare, ales uninominal în Colegiul Câmpia Turzii, apoi „dezertor la independenţi” s-a încumetat să o facă.
În ultima sa declaraţie politică, prezentată colegilor săi din Parlament săptămâna trecută, Soporan a apelat la statistici, ce arată clar şi rece, de unde a plecat România în 1990 şi unde a ajuns azi. Oricare om vrea să trăiască, azi bine, iar mâine, mai bine. Dar acest bine, are nişte cauze ce îl generează. Dacă acestea lipsesc, în locul binelui real, o comunitate, în cazul studiat de Soporan, România, va trebui să se mulţumească cu surogate, ca de exemplu sloganul electoral al preşedintelui Traian Băsescu, folosit de către acesta în campania la finalul căreia a cucerit primul său mandat la Cotroceni.
Aşadar, citându-l pe deputatul Vasile Soporan, în 1990 în România existau 8,1 milioane de salariaţi. La sfârşitul anului 2009 numărul persoanelor din „câmpul muncii” scăzuse la 4,3 milioane. Acesta este unul din rezultatele politicilor economice aplicate de guvernele ce s-au perindat pe la Palatul Victoria în ultimii 20 de ani. În 1990, în România trăiau 2,5 milioane de pensionari. Raportat la numărul angajaţilor, reiese că, la trei salariaţi, cotizanţi la fondurile de asigurări sociale revenea un pensionar consumator al acestora. La sfârşitul anului 2009, cei 5,7 milioane de pensionari consumau fondurile asigurărilor sociale, constituite din contribuţiile a 4,3 milioane de salariaţi, ceea ce înseamnă un raport de 13 pensionari la zece salariaţi. Măsurile sociale, aducătoare de voturi, mai ales în anii 1990 şi 1992, au rodit fructe ce otrăvesc bugetul şi pot arunca în aer sistemul asigurărilor sociale. Deja, valoarea pensiilor a scăzut, de la 45 la 39 la sută din salariul mediu brut pe economie. „Înţeleapta” politică de privatizare, practicată vreme de 20 de ani, are ca rezultat scăderea ponderii industriei în Produsul Intern Brut (PIB), de la 48,2 la sută, în 1990, la 26,4 la sută, în 2009. De aceea, sindicaliştii, mai mult sau mai puţin afiliaţi, mai mult sau mai puţin confederaţi, mai mult sau mai puţin legaţi cu sfori trainice de diverse grupuri de interese, pot face oricâte excursii pe la sediile prefecturilor sau pe la cel al Guvernului, cu tava încărcată de revendicări salariale, că tot degeaba. De unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere, iar premierul Emil Boc, sau urmaşii acestuia la Palatul Victoria, oricât i-ar spăla sindicaliştii cu ocări sau cu zăpadă, nu vor putea da.
În recenta sa declaraţie politică, deputatul Vasile Soporan prezintă şi soluţia ce trebuie aplicată pentru întoarcerea României cu faţa spre sensul „plus infinit” de pe axa dezvoltării. Botezată cu două cuvinte, soluţia lui Soporan se numeşte „capitalismul moral” ce trebuie să înlocuiască varianta sălbatică a acestui sistem economic. Volens-nolens, Soporan recunoaşte că economicul determină politicul şi nu are cum să nu o facă, deoarece deputatul, fost social-democrat, actual independent, nu poate ignora această lege obiectivă. Nivelul său de instruire, bagajul de cultură generală al profesorului universitar şi gradul de onestitate, mai ridicat decât la alţi colegi în ale făcăturilor politice, nu îi permit lui Soporan să se manifeste ca politicienii de maidan.
Dar Soporan vede în noul partid a cărui înfiinţare a pus-o la cale „grupul independenţilor” din Parlamentul României, unealta adecvată pentru înfăptuirea dezideratului instaurării capitalismului moral. Dacă acest „grup al independenţilor” apărea doar ca rezultat firesc al alegerilor parlamentare de la sfârşitul lunii noiembrie 2008, ideea lui Soporan căpăta o doză de credibilitate. Dacă la acest grup ar fi aderat pe parcurs şi parlamentari care şi-au obţinut mandatul după ce au candidat pe listele PD-L şi UDMR, ce formează coaliţia de la guvernare, doza de credibilitate a „independenţilor” putea atinge cote suficient de mari pentru a putea propovădui, cu sorţi de izbândă, instaurarea capitalismului moral. Dacă acest „grup al independenţilor” se gândea să înfiinţeze unui nou partid la sfârşit de mandat, asumându-şi riscul pierderii locurilor călduţe din camerele Parlamentului, după o posibilă ratare a unor alegeri, se putea spera mai cu temei că „independenţii” vor şi chiar pot promova principiile capitalismului moral în România. Aşa însă, numeroşii „dacă” plasează propunerea lui Soporan în categoria vorbelor fără acoperire în fapte, „iarba legală” vândută de politicieni naţiei, întru ameţirea acesteia. Şi hrănită cu himere, naţia acordă, de fiecare dată, viza ce asigură accesul politicienilor la ciolan…

Canadienii au inventat groapa

Ceea ce în România se găseşte din belşug, alţii se străduiesc să inventeze. Canadienii au confecţionat nişte gropi false, pe care le folosesc pe post de limitatoare de viteză. Care şofer nu reduce viteza maşinii când în faţa acesteia apare ditamai groapa în asfalt. Spre deosebire de gropile de pe şoselele noastre, veşnice şi fixe, canadienii mută posterele cu gropi zilnic.
Din acest exemplu se poate trage concluzia că iar nu am ştiut să valorificăm un bun naţional, precum zecile, sau sutele de mii de gropi de pe drumurile patriei. Dacă acestea erau marcă înregistrată, canadienii trebuiau să plătească bani buni pentru a folosi imaginea gropilor pe post de limitator de viteză.. Aşa însă, ne-au luat de sub nas imaginea virtuală a gropilor din şosele. Acum se poate desluşi tâlcul afirmaţiilor inscripţionate pe nişte tăbliţe, prin anii
97 – 98, pe vremea când preşedintele de azi era şeful drumurilor: „Aici sunt banii dumneavoastră!”

Cică…

Petru Groza şi Gheorghe Gheorghiu-Dej dădeau târcoale Serviciului de Triaj din Purgatoriu. Doar-doar vor întâlni vreun românaş pe acolo, să le spună ce politică se mai face în România, sperau ei.
Minunea s-a întâmplat şi cei doi au dibuit un român ce ieşea de la Triaj cu bocceluţa subsuoară:
„Uşoară fie-ţi ţărâna nenicule”, zice Dej. „Spune-ne şi nouă ce regim politic există acum în ţărişoara noastră?”
„Păi, nu s-au schimbat prea multe. Dacă pe vremea voastră România era o republică populară sovietică, acum a devenit republică popular-europeană!”

Cad zidurile

Luni, 15 februarie, aşa, pe la amiază, câteva bucăţi de tencuială, desprinse de pe frontispiciul clădirii BCR, de lângă Primăria Turda, au căzut pe dalele aşternute la intrarea în bancă. Întâmplarea nu s-a transformat într-o ştire din cele de la ora 5, numai şi numai pentru că nicio persoană nu s-a nimerit să scoată bani chiar atunci de la bancomatul instalat pe traiectoria tencuielii indisciplinate.
Despre o asemenea întâmplare se pot spune multe. De exemplu, cineva se poate gândi că, de vreme ce asemenea incidente, de această dată fără urmări, se petrec la o clădire renovată doar de câţiva ani, ce riscă persoanele care trec zilnic pe lângă imobile aflate într-o stare de degradare mult mai avansată? Un martor al incidentului petrecut lunea trecută şi-a dat cu părerea, pe un ton hâtru: „Uite dom-le, clădirile unde se mută Judecătoria încep să se prăbuşească”. Aşa-i românul, face haz de necaz, că de aceea continuă să reziste ca naţiune, spre ciuda multora şi chiar a sa însuşi.
În fotografia ataşată textului se poate observa drapelul Uniunii Europene, aşezat taman sub tencuiala ştirbă. De aici se vede că simpla declarare a unei stări de fapt, consacrată de drept în 2007 şi anume apartenenţa României la Naţiunile Unite ale Europei, nu se transformă într-o condiţie suficientă pentru rezolvarea problemelor autohtone. Cu sau fără UE, pe plaiurile mioritice se prăbuşesc zidurile văzute şi se înalţă cele nevăzute.
Un pesimist ar zice: „Fraţilor, ne-a ajuns blestemul lui Ceauşescu”. Optimistul vine cu replica: „Taci mă, că nu ştii ce vorbeşti. Acum ne-am modernizat. Chestiile alea rurale, ca descântece, blesteme şi alte celea, nu mai au căutare. Acum ne jucăm cu flacăra violet”. Sau, altfel spus, cu focul, că, indiferent de culoare, tot aia e!

Premiile pentru securitatea muncii

http://static.slidesharecdn.com/swf/ssplayer2.swf?doc=prprotmunc-100130035821-phpapp01&rel=0&stripped_title=premiile-pentru-protectia-muncii

Ca pe uliţa copilăriei

De câţiva ani, Turda are semafoare, pentru reglarea traficului rutier şi eliminarea riscurilor pentru pietoni, la traversarea drumului, de pe o parte pe pe alta a străzii. Din fotografia ataşată, făcută marţi, 25 august, anul 2009, exact de la linia continuă, pe una din trecerile de pietoni semaforizate, din centrul Turzii, arată că, pentru implementarea accesoriilor de urbanitate nu este nevoie decât de bani. Şi oricât de greu se rup sumele pentru atari cheltuieli, din bugetul unui oraş mic şi dezindustrializat, precum este Turda acum, totuşi, cu răbdare, bunăvoinţă şi chibzuinţă, localitatea arată, din ce în ce mai mult, ca un oraş.
În schimb, tranziţia mentalităţii locuitorilor, de la cea specifică satului, la cea impusă de normele impuse de convieţuirea într-o aglomerare urbană, fie acesta şi de mici dimensiuni, nu depinde de bani. Poate, de aceea atitudinea civică se schimbă cu mult mai greu. Când un adult traversează strada prin loc nepermis, se cheamă că acesta a săvârşit o contravenţie. Când adultul, sau adulţii, ca în exemplul de faţă, se angajează în această aventură cu un copil ţinut de mână şi cu unul în braţe, se poate aprecia că este vorba de inconştienţă şi/sau iresponsabilitate, chiar dacă lumina roşie a semaforului îi obligă pe şoferi să aştepte la trecerea de pietoni. Persoanele care au astfel de năravuri chiar nu ştiu că drumul cel mai scurt între două puncte este dreapta?
-Alo, coană Varvară, ştii mata ce-i cu chestia aia de-i zice Puntea Măgarului? Cică a inventat-o unu Pitagora!
- Saftă, fă-te încoace să-ţi spui! No hai tu, că până trece tractorul colectivei mai sunt vreo două ceasuri!

Ţara lui pupă-mă-n fund, te f… şi mă p… pe tine

Dan Tapalagă, HotNews.ro
Vineri, 7 august 2009, 13:36

Există ţărănoi care, ajungând să împartă bani publici, se descheie la prohab şi se slobozesc pe nasul tău dacă-i întrebi cum i-au cheltuit. Primii stropiţi cu jetul ăsta de nesimţire ţâşnită din mădulare sunt jurnaliştii care îşi bagă nasul în rahatul făcut pe banii voştri. Va fi ceva nedelicat, grotesc şi deloc subtil: despre ţărănoi înfometaţi. Sunt însă ţărănoi şi ţărănoi. Unii înjură birjăreşte. Se p… în capul nostru, ne f… sau ne invită sa-i pupăm în fund. Ăştia-s primitivii, neanderthalienii politicii, ajunşi căpetenii de trib. Alţii ne scriu mail-uri sofisticate, ne dau răspunsuri tembele din care rezultă tot o invitaţie la pupat. De sus până jos, în România aşa se trăieşte: cu
fundul în sus.
Când l-am întrebat cum a împărţit 800 de mii de euro partenerilor de afaceri, Radu Mazare (PSD) ne-a transmis un sincer “HotNews.ro să mă pupe în fund.Cîudată reacţia unui primar care şi-a vârât cei 800 de mii de euro în propriul fund. “Se urmăreşte informarea corectă, obiectivă şi în timp real a societăţii civile despre activitatea Primăriei Municipiului Constanţa, dar şi construirea, promovarea şi menţinerea unei imagini instituţionale pozitive”, scrie în nota de fundamentare. Acesta este limbajul administrativ prin care Mazăre le cere partenerilor săi de afaceri, care au câştigat contractul, să-i lustruiască posteriorul în următorii patru ani.
Specia de primată de la malul mării s-a răspândit cam prin toată România. O găsim căţărată, iată, în jilţul unui mare oraş de câmpie. De la înălţimea fotoliului de primar al Craiovei, Antonie Solomon (PDL, ex PSD) s-a uşurat în capul ziariştilor de la Gândul, care l-au întrebat de ce cheltuieşte, în vremuri de criză, un milion de euro pentru beculeţe de Crăciun şi iepuraşi de Paşte: “Bă, da voi sunteţi chiar nesimţiţi. Păi ia şi tu un caiet de sarcini să vezi cum se face o licitaţie şi mai lasă-mă dracu’n pace cu prostiile voastre. (…) Mă p… pe voi!“.
Avem însă şi ţărănoiul de Ardeal, care înjură apăsat, gospodăreşte. Şi el îşi apără bănuţul tot cu mădularul. Iritat de o întrebarea unui reporter tv, despre o deplasare în Turcia, care a costat 200.000 de lei, primarul din Târgu-Mureş, Dorin Florea (PD-L) îl înjură ca la uşa cortului. Dorin Florea s-a descheiat iute la prohab: “Du-te-n pizda mă-tii! Fute-l pe Bakos! Spune-i că costă mult! Mă baiete, ascultă aici! Stai aici că îţi fut una. La dracu cu ăştia ai voştri cu tot! Închide uşa! M-am săturat deja! Veniţi la comandă? De câte ori s-au dus la oraşele înfrăţite? De câte ori? Plătesc ceva sau
nu? Plătesc ceva sau nu?! În pizda mamelor voastre!”

Înainte să părăsim Neanderthalul politic local, aruncaţi o privire în jur. Vi se pare că sunt singurii ţărănoi care îşi îngraşă fundurile pe banii publici şi ne invită să le alintăm dosul? Vi se pare cumva că pe stradă, în Guvern sau în Parlament e altfel? « Mă p… pe voi » a spus, în felul ei şi Monica Iacob Ridzi când a declarat că nu o interesează pe ce a cheltuit 600 de mii de euro când era ministru. « Va f… « le comunică Adrian Năstase procurorilor DNA, de fiecare dată când mai deschid un
dosar. « Ne pupaţi în fund », le transmit cei mai mulţi parlamentari alegătorilor, atunci când blochează marile dosare şi nu numai atunci. Ne întorc spatele a doua zi după alegeri.
Toţi se simt, pe banii altora, Împăraţi. În universul lor, regula esenţială e să nu-ţi pese de ceilalţi. Tu eşti Supremul, Dumnezeul la care se închină robii tăi, ciolovecii. În religia ţărănoilor cu putere, te închini la fundul lor sau te calcă în picioare.
Fiecare îşi păzeşte fundul cum poate, când e vorba de bani picaţi din cer. Judecătorii, funcţionarii, profesorii, acţionează, în vremuri de criză, la fel de trivial, de indecent, de indiferent.
Să mă pupaţi în fund, zice şi ţărănoiul urcat la volan, când aruncă doza de bere pe geam, pungile cu gunoi pe marginea şanţului, pet-ul pe munte.
Mai recent, o mare bancă de stat se « p… pe noi ». Noi le cerem informaţii publice, despre cum îşi fac campanie la televiziuni, iar ei ne scuipă în faţă secretul bancar. Vom scrie curând. O altă mare companie de stat se « p… delicat” pe interesul public când ii întrebăm cum au cheltuit nişte bani cu un show tv. Şi despre ea vom scrie. Televiziunile de ştiri fac şi ele ceva pe telespectatorii lor. Se prefac că mor de
grija banului public, dar il jumulesc cot la cot cu politicienii f…i la comandă. Detalii, cât de curând.
Celor care se grăbesc să acuze vulgaritatea textului, le spun că mitocania, tupeul şi neamprostia le fură banii. Sună obscen pentru că asta primim în faţă, când le cerem socoteală: un scuipat mai parfumat sau mai puturos, dar tot între ochi.
Indiferent de culoarea politică a ţărănoilor, vom insista să aflăm cum cheltuiesc banii publici, în special cei care ne trimit bezele cu fundul.
P.S. Nu-i mai aud pe virginii patriei, care fac apoplexie, spume şi inundă redacţiile cu comunicate numai când Traian Băsescu scoate mojicii pe gură. Tac şi înghit, la fundul unor golănaşi ca Mazăre sau chiar mai rău.