Blogul lui Emil HĂLĂŞTUAN

– libertatea presei ca moft –

    Anunțuri
  • Arhive

  • Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

    Alătură-te lângă 1 urmăritor

Archive for Martie 2010

Ştiri de 1 aprilie

Posted by Emil Hălăştuan pe 30 Martie 2010

Schimbarea sângelui
Ministrul Sănătăţii, Cseke Attila, a emis la 1 aprilie un ordin prin care se dispune schimbarea culorii sângelui tuturor cetăţenilor români. „Întrucât roşul s-a dovedit o culoare duşmănoasă, ce provoacă insomnii rebele”, Cseke a dispus colorarea sângelui cetăţenilor români în portocaliu.
În ordinul Ministrului Sănătăţii se precizează că pigmentul folosit pentru schimbarea culorii sângelui nu este fabricat la Institutul Cantacuzino. Pentru a elimina orice dubii cu privire la posibilele efecte dăunătoare ale operaţiunii, Cseke Attila a dispus ca sterilizarea instrumentarului folosit în această operaţiune să se facă numai la flacăra violet.

Limitatoare de viteză
Sursele noastre de încredere, Vlad, Vuia şi Vlaicu, ne înştiinţează că, la 1 aprilie, autorităţile locale din oraş vor anunţa un succes răsunător. În ziua cu pricina, concetăţenii noştri vor afla oficial, că altfel află acum, de la noi, despre o măreaţă realizare a epocii de azi. Pe drumurile din urbe s-au amplasat mii de limitatoare de viteză, ceea ce reduce aproape de zero riscul ca vitezomanii să-i accidenteze pe paşnicii pietoni, care, de altfel, traversează uliţele pe unde-i taie capul. Vlad, Vuia şi Vlaicu au raportat existenţa unei ciudate legături cauzale între recensământul gropilor de pe drumuri şi numărul limitatoarelor instalate pe şosele. Într-un mod premeditat şi cu totul întâmplător, cele două numere coincid, adică sunt unul şi acelaşi.

Compania de Apă se îmbogăţeşte
După celebra izbândă din anii trecuţi, când furnizorul de apă în sistem centralizat i-a transformat pe muritori în creditori ai lui Dumnezeu, cerându-le să plătească pentru evacuarea apei de ploaie scursă prin reţelele municipale de canalizare, operatorul unic pune în practică o altă idee, de o măreţie fără seamăn. De la 1 aprilie, albia Arieşului va face parte din reţeaua de canalizare a oraşelor Turda şi Câmpia Turzii, precum şi din cea a comunelor riverane. Această schimbare, pentru care nu a fost nevoie decât de consensul tradiţional al aleşilor, are efecte admirabile asupra bugetului Companiei de Apă. Fericiţii cetăţeni care locuiesc în perimetrul operatorului unic de apă şi canal, vor plăti de acum încolo şi pentru apa deversată de râul Arieş în noua arteră de canalizare.
Din cauză de lipsă de cvorum a caracterelor trebuincioase pentru o ştire de sine stătătoare, înserăm aici încă un anunţ. În curând, una din colecţiile de cărţi editate de un cotidian central, al cărui nume îl trecem sub tăcere, pentru a nu fi acuzaţi de reclamă mascată, mai ales acum, când Dinu Patriciu a devenit proprietarul a 70 la sută din acţiunile tipografiei clujene Garamond, va lansa pe piaţă capodopera „Mizerabilii”, scrisă de Victor Hugo.

UDMR s-a păcălit de 1 aprilie
După ce a aflat de ordinul ministrului Cseke Attila, acela cu schimbarea culorii sângelui, UDMR a vrut să-i retragă acestuia sprijinul politic. Deşi a anunţat această decizie cu elan revoluţionar, preşedintele UDMR, Marko Bela, a fost nevoit să revină asupra hotărârii. Motivul revocării deciziei este unul simplu: Deoarece nu este partid, UDMR nu poate oferi sprijin politic şi, în consecinţă, nu poate retrage ceea ce nu a dat!

Ultima oră
Parlamentul, Guvernul, instituţiile deconcentrate din teritoriu, ong-urile apolitice şi celelalte, de-a valma, au somat CNSAS-ul. În cel mult trei zile, acesta trebuie să facă publice toate dosarele informatorilor jurnaliştilor. Termenul de graţie acordat CNSAS-ului curge cu începere de la 1 aprilie.
Chestionaţi asupra problemei, colaboratorii noştri de nădejde, Vlad, Vuia şi Vlaicu, au apreciat că nu există nici un pericol de deconspirare. „Titlul de informator nu se acordă decât post-mortem” aşa că nu-i nicio primejdie, au spus aceştia, comentând somaţia înaintată CNSAS-ului.

Reklamă
Acu, ce vreţi? Musai să trăim şi noi, aşa că puţină reclamă pe şustache nu strică. Un senator şi un deputat, din opoziţie, al căror nume nu îl divulgăm aici, au servit un prânz copios la una din unităţile agroturistice din zonă. Parlamentarii cu pricina au mâncat salată secuiască, preparată din legume şi zarzavaturi cu miezul şi coaja colorate în alb, verde şi roşu. Apoi, cei doi s-au înfruptat cu nădejde din ciolanul cu garnitură de criză, iar la urmă l-au mâncat pe Băsescu. Ho, nu săriţi ca apucaţii! Nu este vorba de preşedintele Traian Băsescu ci de tortul cu acelaşi nume.
Clienţii serioşi pot afla de la colaboratorii noştri, Vlad, Vuia şi Vlaicu, atât numele celor doi parlamentari şi numerele de telefon la care răspund aceştia, cât şi adresa pensiunii cu pricina. În ceea ce priveşte modul în care pot fi contactaţi colaboratorii noştri, căutaţi în Pagini Aurii, iar dacă acolo nu vă descurcaţi, întoarceţi cartea de telefoane cu susul în jos şi pe dos, pentru a putea continua căutările în Paginile Albe.

Anunțuri

Posted in Operaţiuni în desert | Leave a Comment »

O călătorie în viitor

Posted by Emil Hălăştuan pe 30 Martie 2010

Minunile se petrec lângă noi. Doar că, adesea trec neobservate. Arareori, cineva, aşa, de dragul excepţiei ce întăreşte regula, realizează că face parte din decorul unei întâmplări neobişnuite, sau, cine ştie, al uneia banale de-a dreptul.
Între Scilla şi Caribda ce străjuiesc de-a pururi calea de trecere din Marea Senzaţionalului în Oceanul Banalităţii se poate situa şi întâmplarea trăită de călătorii cu bilet în regulă, ce au avut şansa să se afle miercuri, 24 martie, la ora 12.32, în autobuzul 27 al RATL Turda. Maşina, altfel un hârb ce trebuia, de multă vreme, să primească certificatul ce atesta obştescul sfârşit al acesteia, a reuşit o performanţă ieşită din comun: între Turda Nouă şi Trei Mocani şi-a purtat pasagerii în viitor. Chestia este probată cu acte în regulă, respectiv demonstrată fără dubii, prin biletul de călătorie, pe care unul din cele două compostoare instalate în autobuz a inscripţionat clar data şi ora călătoriei: 24.03.11 (foto 1) adică 24 martie, cât era şi numărul din calendar al miercurii trecute, dar 11-le de la sfârşit spune clar că nu era vorba de anul 2010, în care se aflăm, ci de 2011, anul pe care, cu ajutorul lui Dumnezeu şi nebăgarea de seamă a guvernanţilor, vom avea şansa să- l mai apucăm, aşa, peste vreo nouă luni de aci încolo.
Să fim bine înţeleşi: nu poate fi vorba de vreo greşeală, eroare sau alte asemenea etichetări, deoarece tutorele autobuzului în cauză, adică RATL, este o regie din subordinea Consiliului local Turda, păstorită de un alt Consiliu, de Administraţie, alcătuit din oameni instalaţi acolo prin voia forului deliberativ turdean, care, sigur, deliberează, dar nu poate greşi, că vorba aceea „erare humanum est”.
Pe baza probei indubitabile, furnizată de biletul de călătorie, se poate afirma cu tărie: câţiva turdeni au avut şansa să călătorească în viitor, performanţă sperată de fel de fel de maşini sau rachete ale timpului, dar reuşită de o rablă ce face serviciu pe rutele transportului în comun din Turda. Aşadar, cum arată oraşul în 24 martie 2011? Din cauza scurtimii călătoriei, se poate aprecia că Turda a rămas, peste un an, la locul său, adică municipiul nu s-a strămutat nici mai la deal, nici mai la vale. Totuşi (potrivit dovezii din foto 2), Mircea Geoană arată puţin schimbat. De pe un afiş electoral, figura sa, împodobită cu ochelari, mustaţă şi cioc, zâmbeşte trecătorilor, la fel ca în 2009, înainte de alegerile prezidenţiale. Vor fi alegeri şi anul viitor, sau Geoană, preşedinte de o noapte, se va transforma în candidatul onest şi permanent, aflat în campanie şi înainte şi după fel de fel de scrutine ce va să vie peste ţară? Asta-i o dilemă la care viitorul, altul decât cel certificat prin înscrisul de pe un bilet compostat pe autobuzele RATL, va oferi un răspuns.
Mai departe, dar în apropiere de fotografia lui Mircea Geoană, din altă poză, turdenii, dar, de când cu internet-ul şi naţia, pe de-a-ntregul său, pot afla informaţii despre evoluţia bunului simţ (foto 3). Imaginea nu mai necesită comentarii.
În sfârşit, iată ştirea pozitivă, menită să păstreze echilibrul, în cazanul cu alb şi negru, din care iese cenuşiul cotidian: În 2011 programul „Prima casă” a dat roade. (foto 4).
Călătoria în viitor a fost prea scurtă. Nu se ştie cu precizie momentul revenirii în prezent, dar capătul celălalt al biletului de călătorie arată, fără putinţă de tăgadă, că miercuri, 24 martie, la ora 14.23, Turda se afla iarăşi în 2010.

Posted in Operaţiuni în desert | Leave a Comment »

Imoralitatea propune soluţii morale

Posted by Emil Hălăştuan pe 30 Martie 2010

După risipirea vorbelor frumoase, pompoase, sau răsunătoare, ce preced fiecare tip de alegeri, atât segmentul activ cât şi cel pasiv al electoratului român nu înţelege de ce nu răsare odată mai binele, propovăduit de politicieni, înainte de a se vedea cu sacii în căruţă şi uitat de aceiaşi, după ce voturile culese le-au asigurat accesul la ciolan… Adevărul se află în statistici, dar politicienii arareori fac uz de acestea pentru a explica naţiunii unde se află, la un moment dat, pe calea dezvoltării, ce are două sensuri: unul către binele mult visat, iar celălalt către sărăcie, haos şi debandadă.
Deputatul Vasile Soporan, aflat pe lista candidaţilor PSD Cluj la ultimele alegeri parlamentare, ales uninominal în Colegiul Câmpia Turzii, apoi „dezertor la independenţi” s-a încumetat să o facă.
În ultima sa declaraţie politică, prezentată colegilor săi din Parlament săptămâna trecută, Soporan a apelat la statistici, ce arată clar şi rece, de unde a plecat România în 1990 şi unde a ajuns azi. Oricare om vrea să trăiască, azi bine, iar mâine, mai bine. Dar acest bine, are nişte cauze ce îl generează. Dacă acestea lipsesc, în locul binelui real, o comunitate, în cazul studiat de Soporan, România, va trebui să se mulţumească cu surogate, ca de exemplu sloganul electoral al preşedintelui Traian Băsescu, folosit de către acesta în campania la finalul căreia a cucerit primul său mandat la Cotroceni.
Aşadar, citându-l pe deputatul Vasile Soporan, în 1990 în România existau 8,1 milioane de salariaţi. La sfârşitul anului 2009 numărul persoanelor din „câmpul muncii” scăzuse la 4,3 milioane. Acesta este unul din rezultatele politicilor economice aplicate de guvernele ce s-au perindat pe la Palatul Victoria în ultimii 20 de ani. În 1990, în România trăiau 2,5 milioane de pensionari. Raportat la numărul angajaţilor, reiese că, la trei salariaţi, cotizanţi la fondurile de asigurări sociale revenea un pensionar consumator al acestora. La sfârşitul anului 2009, cei 5,7 milioane de pensionari consumau fondurile asigurărilor sociale, constituite din contribuţiile a 4,3 milioane de salariaţi, ceea ce înseamnă un raport de 13 pensionari la zece salariaţi. Măsurile sociale, aducătoare de voturi, mai ales în anii 1990 şi 1992, au rodit fructe ce otrăvesc bugetul şi pot arunca în aer sistemul asigurărilor sociale. Deja, valoarea pensiilor a scăzut, de la 45 la 39 la sută din salariul mediu brut pe economie. „Înţeleapta” politică de privatizare, practicată vreme de 20 de ani, are ca rezultat scăderea ponderii industriei în Produsul Intern Brut (PIB), de la 48,2 la sută, în 1990, la 26,4 la sută, în 2009. De aceea, sindicaliştii, mai mult sau mai puţin afiliaţi, mai mult sau mai puţin confederaţi, mai mult sau mai puţin legaţi cu sfori trainice de diverse grupuri de interese, pot face oricâte excursii pe la sediile prefecturilor sau pe la cel al Guvernului, cu tava încărcată de revendicări salariale, că tot degeaba. De unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere, iar premierul Emil Boc, sau urmaşii acestuia la Palatul Victoria, oricât i-ar spăla sindicaliştii cu ocări sau cu zăpadă, nu vor putea da.
În recenta sa declaraţie politică, deputatul Vasile Soporan prezintă şi soluţia ce trebuie aplicată pentru întoarcerea României cu faţa spre sensul „plus infinit” de pe axa dezvoltării. Botezată cu două cuvinte, soluţia lui Soporan se numeşte „capitalismul moral” ce trebuie să înlocuiască varianta sălbatică a acestui sistem economic. Volens-nolens, Soporan recunoaşte că economicul determină politicul şi nu are cum să nu o facă, deoarece deputatul, fost social-democrat, actual independent, nu poate ignora această lege obiectivă. Nivelul său de instruire, bagajul de cultură generală al profesorului universitar şi gradul de onestitate, mai ridicat decât la alţi colegi în ale făcăturilor politice, nu îi permit lui Soporan să se manifeste ca politicienii de maidan.
Dar Soporan vede în noul partid a cărui înfiinţare a pus-o la cale „grupul independenţilor” din Parlamentul României, unealta adecvată pentru înfăptuirea dezideratului instaurării capitalismului moral. Dacă acest „grup al independenţilor” apărea doar ca rezultat firesc al alegerilor parlamentare de la sfârşitul lunii noiembrie 2008, ideea lui Soporan căpăta o doză de credibilitate. Dacă la acest grup ar fi aderat pe parcurs şi parlamentari care şi-au obţinut mandatul după ce au candidat pe listele PD-L şi UDMR, ce formează coaliţia de la guvernare, doza de credibilitate a „independenţilor” putea atinge cote suficient de mari pentru a putea propovădui, cu sorţi de izbândă, instaurarea capitalismului moral. Dacă acest „grup al independenţilor” se gândea să înfiinţeze unui nou partid la sfârşit de mandat, asumându-şi riscul pierderii locurilor călduţe din camerele Parlamentului, după o posibilă ratare a unor alegeri, se putea spera mai cu temei că „independenţii” vor şi chiar pot promova principiile capitalismului moral în România. Aşa însă, numeroşii „dacă” plasează propunerea lui Soporan în categoria vorbelor fără acoperire în fapte, „iarba legală” vândută de politicieni naţiei, întru ameţirea acesteia. Şi hrănită cu himere, naţia acordă, de fiecare dată, viza ce asigură accesul politicienilor la ciolan…

Posted in Opinia pudică | Leave a Comment »

Canadienii au inventat groapa

Posted by Emil Hălăştuan pe 24 Martie 2010

Ceea ce în România se găseşte din belşug, alţii se străduiesc să inventeze. Canadienii au confecţionat nişte gropi false, pe care le folosesc pe post de limitatoare de viteză. Care şofer nu reduce viteza maşinii când în faţa acesteia apare ditamai groapa în asfalt. Spre deosebire de gropile de pe şoselele noastre, veşnice şi fixe, canadienii mută posterele cu gropi zilnic.
Din acest exemplu se poate trage concluzia că iar nu am ştiut să valorificăm un bun naţional, precum zecile, sau sutele de mii de gropi de pe drumurile patriei. Dacă acestea erau marcă înregistrată, canadienii trebuiau să plătească bani buni pentru a folosi imaginea gropilor pe post de limitator de viteză.. Aşa însă, ne-au luat de sub nas imaginea virtuală a gropilor din şosele. Acum se poate desluşi tâlcul afirmaţiilor inscripţionate pe nişte tăbliţe, prin anii
97 – 98, pe vremea când preşedintele de azi era şeful drumurilor: „Aici sunt banii dumneavoastră!”

Posted in Operaţiuni în desert | Leave a Comment »