Blogul lui Emil HĂLĂŞTUAN

– libertatea presei ca moft –

  • Arhive

  • Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

    Alătură-te lângă 1 urmăritor

  • Reclame

Archive for the ‘Operaţiuni în desert’ Category

Ştiri de 1 aprilie

Posted by Emil Hălăştuan pe 30 martie 2010

Schimbarea sângelui
Ministrul Sănătăţii, Cseke Attila, a emis la 1 aprilie un ordin prin care se dispune schimbarea culorii sângelui tuturor cetăţenilor români. „Întrucât roşul s-a dovedit o culoare duşmănoasă, ce provoacă insomnii rebele”, Cseke a dispus colorarea sângelui cetăţenilor români în portocaliu.
În ordinul Ministrului Sănătăţii se precizează că pigmentul folosit pentru schimbarea culorii sângelui nu este fabricat la Institutul Cantacuzino. Pentru a elimina orice dubii cu privire la posibilele efecte dăunătoare ale operaţiunii, Cseke Attila a dispus ca sterilizarea instrumentarului folosit în această operaţiune să se facă numai la flacăra violet.

Limitatoare de viteză
Sursele noastre de încredere, Vlad, Vuia şi Vlaicu, ne înştiinţează că, la 1 aprilie, autorităţile locale din oraş vor anunţa un succes răsunător. În ziua cu pricina, concetăţenii noştri vor afla oficial, că altfel află acum, de la noi, despre o măreaţă realizare a epocii de azi. Pe drumurile din urbe s-au amplasat mii de limitatoare de viteză, ceea ce reduce aproape de zero riscul ca vitezomanii să-i accidenteze pe paşnicii pietoni, care, de altfel, traversează uliţele pe unde-i taie capul. Vlad, Vuia şi Vlaicu au raportat existenţa unei ciudate legături cauzale între recensământul gropilor de pe drumuri şi numărul limitatoarelor instalate pe şosele. Într-un mod premeditat şi cu totul întâmplător, cele două numere coincid, adică sunt unul şi acelaşi.

Compania de Apă se îmbogăţeşte
După celebra izbândă din anii trecuţi, când furnizorul de apă în sistem centralizat i-a transformat pe muritori în creditori ai lui Dumnezeu, cerându-le să plătească pentru evacuarea apei de ploaie scursă prin reţelele municipale de canalizare, operatorul unic pune în practică o altă idee, de o măreţie fără seamăn. De la 1 aprilie, albia Arieşului va face parte din reţeaua de canalizare a oraşelor Turda şi Câmpia Turzii, precum şi din cea a comunelor riverane. Această schimbare, pentru care nu a fost nevoie decât de consensul tradiţional al aleşilor, are efecte admirabile asupra bugetului Companiei de Apă. Fericiţii cetăţeni care locuiesc în perimetrul operatorului unic de apă şi canal, vor plăti de acum încolo şi pentru apa deversată de râul Arieş în noua arteră de canalizare.
Din cauză de lipsă de cvorum a caracterelor trebuincioase pentru o ştire de sine stătătoare, înserăm aici încă un anunţ. În curând, una din colecţiile de cărţi editate de un cotidian central, al cărui nume îl trecem sub tăcere, pentru a nu fi acuzaţi de reclamă mascată, mai ales acum, când Dinu Patriciu a devenit proprietarul a 70 la sută din acţiunile tipografiei clujene Garamond, va lansa pe piaţă capodopera „Mizerabilii”, scrisă de Victor Hugo.

UDMR s-a păcălit de 1 aprilie
După ce a aflat de ordinul ministrului Cseke Attila, acela cu schimbarea culorii sângelui, UDMR a vrut să-i retragă acestuia sprijinul politic. Deşi a anunţat această decizie cu elan revoluţionar, preşedintele UDMR, Marko Bela, a fost nevoit să revină asupra hotărârii. Motivul revocării deciziei este unul simplu: Deoarece nu este partid, UDMR nu poate oferi sprijin politic şi, în consecinţă, nu poate retrage ceea ce nu a dat!

Ultima oră
Parlamentul, Guvernul, instituţiile deconcentrate din teritoriu, ong-urile apolitice şi celelalte, de-a valma, au somat CNSAS-ul. În cel mult trei zile, acesta trebuie să facă publice toate dosarele informatorilor jurnaliştilor. Termenul de graţie acordat CNSAS-ului curge cu începere de la 1 aprilie.
Chestionaţi asupra problemei, colaboratorii noştri de nădejde, Vlad, Vuia şi Vlaicu, au apreciat că nu există nici un pericol de deconspirare. „Titlul de informator nu se acordă decât post-mortem” aşa că nu-i nicio primejdie, au spus aceştia, comentând somaţia înaintată CNSAS-ului.

Reklamă
Acu, ce vreţi? Musai să trăim şi noi, aşa că puţină reclamă pe şustache nu strică. Un senator şi un deputat, din opoziţie, al căror nume nu îl divulgăm aici, au servit un prânz copios la una din unităţile agroturistice din zonă. Parlamentarii cu pricina au mâncat salată secuiască, preparată din legume şi zarzavaturi cu miezul şi coaja colorate în alb, verde şi roşu. Apoi, cei doi s-au înfruptat cu nădejde din ciolanul cu garnitură de criză, iar la urmă l-au mâncat pe Băsescu. Ho, nu săriţi ca apucaţii! Nu este vorba de preşedintele Traian Băsescu ci de tortul cu acelaşi nume.
Clienţii serioşi pot afla de la colaboratorii noştri, Vlad, Vuia şi Vlaicu, atât numele celor doi parlamentari şi numerele de telefon la care răspund aceştia, cât şi adresa pensiunii cu pricina. În ceea ce priveşte modul în care pot fi contactaţi colaboratorii noştri, căutaţi în Pagini Aurii, iar dacă acolo nu vă descurcaţi, întoarceţi cartea de telefoane cu susul în jos şi pe dos, pentru a putea continua căutările în Paginile Albe.

Reclame

Posted in Operaţiuni în desert | Leave a Comment »

O călătorie în viitor

Posted by Emil Hălăştuan pe 30 martie 2010

Minunile se petrec lângă noi. Doar că, adesea trec neobservate. Arareori, cineva, aşa, de dragul excepţiei ce întăreşte regula, realizează că face parte din decorul unei întâmplări neobişnuite, sau, cine ştie, al uneia banale de-a dreptul.
Între Scilla şi Caribda ce străjuiesc de-a pururi calea de trecere din Marea Senzaţionalului în Oceanul Banalităţii se poate situa şi întâmplarea trăită de călătorii cu bilet în regulă, ce au avut şansa să se afle miercuri, 24 martie, la ora 12.32, în autobuzul 27 al RATL Turda. Maşina, altfel un hârb ce trebuia, de multă vreme, să primească certificatul ce atesta obştescul sfârşit al acesteia, a reuşit o performanţă ieşită din comun: între Turda Nouă şi Trei Mocani şi-a purtat pasagerii în viitor. Chestia este probată cu acte în regulă, respectiv demonstrată fără dubii, prin biletul de călătorie, pe care unul din cele două compostoare instalate în autobuz a inscripţionat clar data şi ora călătoriei: 24.03.11 (foto 1) adică 24 martie, cât era şi numărul din calendar al miercurii trecute, dar 11-le de la sfârşit spune clar că nu era vorba de anul 2010, în care se aflăm, ci de 2011, anul pe care, cu ajutorul lui Dumnezeu şi nebăgarea de seamă a guvernanţilor, vom avea şansa să- l mai apucăm, aşa, peste vreo nouă luni de aci încolo.
Să fim bine înţeleşi: nu poate fi vorba de vreo greşeală, eroare sau alte asemenea etichetări, deoarece tutorele autobuzului în cauză, adică RATL, este o regie din subordinea Consiliului local Turda, păstorită de un alt Consiliu, de Administraţie, alcătuit din oameni instalaţi acolo prin voia forului deliberativ turdean, care, sigur, deliberează, dar nu poate greşi, că vorba aceea „erare humanum est”.
Pe baza probei indubitabile, furnizată de biletul de călătorie, se poate afirma cu tărie: câţiva turdeni au avut şansa să călătorească în viitor, performanţă sperată de fel de fel de maşini sau rachete ale timpului, dar reuşită de o rablă ce face serviciu pe rutele transportului în comun din Turda. Aşadar, cum arată oraşul în 24 martie 2011? Din cauza scurtimii călătoriei, se poate aprecia că Turda a rămas, peste un an, la locul său, adică municipiul nu s-a strămutat nici mai la deal, nici mai la vale. Totuşi (potrivit dovezii din foto 2), Mircea Geoană arată puţin schimbat. De pe un afiş electoral, figura sa, împodobită cu ochelari, mustaţă şi cioc, zâmbeşte trecătorilor, la fel ca în 2009, înainte de alegerile prezidenţiale. Vor fi alegeri şi anul viitor, sau Geoană, preşedinte de o noapte, se va transforma în candidatul onest şi permanent, aflat în campanie şi înainte şi după fel de fel de scrutine ce va să vie peste ţară? Asta-i o dilemă la care viitorul, altul decât cel certificat prin înscrisul de pe un bilet compostat pe autobuzele RATL, va oferi un răspuns.
Mai departe, dar în apropiere de fotografia lui Mircea Geoană, din altă poză, turdenii, dar, de când cu internet-ul şi naţia, pe de-a-ntregul său, pot afla informaţii despre evoluţia bunului simţ (foto 3). Imaginea nu mai necesită comentarii.
În sfârşit, iată ştirea pozitivă, menită să păstreze echilibrul, în cazanul cu alb şi negru, din care iese cenuşiul cotidian: În 2011 programul „Prima casă” a dat roade. (foto 4).
Călătoria în viitor a fost prea scurtă. Nu se ştie cu precizie momentul revenirii în prezent, dar capătul celălalt al biletului de călătorie arată, fără putinţă de tăgadă, că miercuri, 24 martie, la ora 14.23, Turda se afla iarăşi în 2010.

Posted in Operaţiuni în desert | Leave a Comment »

Canadienii au inventat groapa

Posted by Emil Hălăştuan pe 24 martie 2010

Ceea ce în România se găseşte din belşug, alţii se străduiesc să inventeze. Canadienii au confecţionat nişte gropi false, pe care le folosesc pe post de limitatoare de viteză. Care şofer nu reduce viteza maşinii când în faţa acesteia apare ditamai groapa în asfalt. Spre deosebire de gropile de pe şoselele noastre, veşnice şi fixe, canadienii mută posterele cu gropi zilnic.
Din acest exemplu se poate trage concluzia că iar nu am ştiut să valorificăm un bun naţional, precum zecile, sau sutele de mii de gropi de pe drumurile patriei. Dacă acestea erau marcă înregistrată, canadienii trebuiau să plătească bani buni pentru a folosi imaginea gropilor pe post de limitator de viteză.. Aşa însă, ne-au luat de sub nas imaginea virtuală a gropilor din şosele. Acum se poate desluşi tâlcul afirmaţiilor inscripţionate pe nişte tăbliţe, prin anii
97 – 98, pe vremea când preşedintele de azi era şeful drumurilor: „Aici sunt banii dumneavoastră!”

Posted in Operaţiuni în desert | Leave a Comment »

Premiile pentru securitatea muncii

Posted by Emil Hălăştuan pe 30 ianuarie 2010

Posted in Operaţiuni în desert | Leave a Comment »

Ca pe uliţa copilăriei

Posted by Emil Hălăştuan pe 25 august 2009

De câţiva ani, Turda are semafoare, pentru reglarea traficului rutier şi eliminarea riscurilor pentru pietoni, la traversarea drumului, de pe o parte pe pe alta a străzii. Din fotografia ataşată, făcută marţi, 25 august, anul 2009, exact de la linia continuă, pe una din trecerile de pietoni semaforizate, din centrul Turzii, arată că, pentru implementarea accesoriilor de urbanitate nu este nevoie decât de bani. Şi oricât de greu se rup sumele pentru atari cheltuieli, din bugetul unui oraş mic şi dezindustrializat, precum este Turda acum, totuşi, cu răbdare, bunăvoinţă şi chibzuinţă, localitatea arată, din ce în ce mai mult, ca un oraş.
În schimb, tranziţia mentalităţii locuitorilor, de la cea specifică satului, la cea impusă de normele impuse de convieţuirea într-o aglomerare urbană, fie acesta şi de mici dimensiuni, nu depinde de bani. Poate, de aceea atitudinea civică se schimbă cu mult mai greu. Când un adult traversează strada prin loc nepermis, se cheamă că acesta a săvârşit o contravenţie. Când adultul, sau adulţii, ca în exemplul de faţă, se angajează în această aventură cu un copil ţinut de mână şi cu unul în braţe, se poate aprecia că este vorba de inconştienţă şi/sau iresponsabilitate, chiar dacă lumina roşie a semaforului îi obligă pe şoferi să aştepte la trecerea de pietoni. Persoanele care au astfel de năravuri chiar nu ştiu că drumul cel mai scurt între două puncte este dreapta?
-Alo, coană Varvară, ştii mata ce-i cu chestia aia de-i zice Puntea Măgarului? Cică a inventat-o unu Pitagora!
– Saftă, fă-te încoace să-ţi spui! No hai tu, că până trece tractorul colectivei mai sunt vreo două ceasuri!

Posted in Operaţiuni în desert | Etichetat: , , | 2 Comments »

Atitudini controversate

Posted by Emil Hălăştuan pe 6 august 2009

Marţi, 4 august, poliţiştii de la „Crimă organizată” au organizat o acţiune spectaculoasă, la Turda, pentru capturarea unor traficanţi de droguri.
Persoanele aflate în centrul Turzii, în după-masa acelei zile, pe la ora 18, au avut ocazia să vadă cum doi „mascaţi”au imobilizat doi bărbaţi, cam de aceleaşi dimensiuni şi cu un fizic asemănător cu cel al oamenilor legii.
La vederea „mascaţilor”, îmbrăcaţi în haine civile, pantalon scurt, tricou şi şlapi, de exemplu, câţiva martori oculari au telefonat rapid la 112, semnalând un atac „mafiot” asupra a doi cetăţeni paşnici. Persoanele care au apelat serviciul telefonic de urgenţă credeau că poliţiştii sunt infractori, „pentru că nu sunt îmbrăcaţi în uniformă şi lipsesc agenţii de poliţie”, care, după părerea trecătorilor alarmaţi trebuiau să îi însoţească pe „mascaţi”.
Martorii incidentului, înduioşaţi de soarta traficanţilor de droguri, întinşi pe caldarâm şi cu mâinile prinse în cătuşe, nu s-au gândit, înainte de a telefona la „112” că, de exemplu, o tentativă de răpire a unor persoane, de către membrii vreunei grupări interlope, nu are loc la lumina zilei, într-un loc aglomerat, în faţa privirilor a zeci de martori. Faptul că nu purtau sau nu erau însoţiţi de oameni ai legii în uniforme, reprezintă un risc în plus asumat tocmai de poliţiştii mascaţi, deoarece, în cazul unei riposte imediate, infractorii puteau spune că au acţionat în legitimă apărare, neştiind, tocmai din cauza lipsei uniformelor, că au de a face cu reprezentanţii unei forţe publice, ce apără ordinea, liniştea şi interesele comunităţii.
Câte persoane trec nepăsătoare, pe lângă câte u om prăbuşit pe asfalt, crezând că au de a face doar cu un beţiv „căzut la datorie”?
Când am văzut promptitudinea cu care Ambulanţa şi un echipaj de la SMURD au răspuns apelurilor, m-am gândit că, acum vreo trei-patru ani, după un accident petrecut cam prin acelaşi loc, echipajul Ambulanţei a avut nevoie de o jumătate de oră pentru a ajunge acolo.

Posted in Operaţiuni în desert | Etichetat: , , , , | 1 Comment »

Senzaţional: La Turda, căile de acces nu au voie să staţioneze în piaţă

Posted by Emil Hălăştuan pe 25 iulie 2009


Scrie? Scrie! Este? Este!
Bun. Vrem să ştim câte căi de acces au fost amendate cu sume cuprinse între 500 şi 2000 de lei, pentru că au staţionat în piaţa agroalimentară din centrul Turzii, la un capăt al căreia stă atârnată, pe grilajul porţii, tăbliţa ce furnizează una din cele mai formidabile ştiri văzute sau auzite vreodată.

Posted in Operaţiuni în desert | Etichetat: , | Leave a Comment »

Audienţe pe carosabil

Posted by Emil Hălăştuan pe 22 iulie 2009

Ziua era abia la început. După vreun cinci minute de la păţania cu banca, alta! Traversez strada. Prin loc marcat şi semaforizat. Când eram aproape de liman, aud în spatele meu: ”Domnul Luca, domnul Luca?” Mă întorc să văd ce se întâmplă. Posesoarea vocii, o femeie de vreo 55-60 de ani se oprise la jumătatea distanţei dintre cele două trotuare. Proţăpită în două picioare la jumătatea carosabilului, femeia, cu capul întors în direcţia din care venise, o luase cu nonşalanţă pe linia continuă ce desparte cele două sensuri de mers ale maşinilor şi se plimba pe carosabil, în plin centrul Turzii, ca pe uliţa copilăriei din cătunul de baştină, proaspăt colectivizat. Între timp, semaforul îşi schimbase culoarea din verde în roşu, ceea ce însemna trecere interzisă pentru pietoni. Maşinile, cu liber de la semafor, au început să circule, în sus şi în jos. Femeii nici că-i păsa. Din mijlocul drumului, ea ştia una şi bună. Alo, domnul Luca, domnul Luca! Domnul nu se zărea nicăieri. Cel puţin nu pe carosabil.
Morala: Poliţia, cu adânci reminiscenţe dictatorialo-miliţiste este vinovată Şoferii, ce conduc în stare de ebrietate sunt vinovaţi. Dacă pe femeie o lovea vreo maşină, neapărat şi domnul Luca era vinovat. Chiar aşa, de ce nu ţii audienţe pe carosabil, domnule Luca? Fire-ai tu să fi de sistem ticăloşit! Hai la CEDO, hai la Becali, adică la Strasbourg, hai la Obama că în ţara asta nu-i de trăit.

Posted in Operaţiuni în desert | Etichetat: , , , , , , | 1 Comment »

Agresiuni cotidiene

Posted by Emil Hălăştuan pe 22 iulie 2009

Mileniul III. 2009 ani după naşterea Mântuitorului. 22 iulie. Turda. România.
Ieri am primit o factură. De la operatorul de televiziune. Disciplinat şi onest, mă înfiinţez, de dimineaţă, la ghişeul băncii, pentru a plăti abonamentul TV. Că, în vremurile astea de criză toată lumea are nevoie de bani.
De această dată, funcţionara ce se afla dincolo de geamul ghişeului nu procedează ca de obicei. În loc să ia factura, să înregistreze datele în calculator, să ia banii şi să elibereze necesara chitanţă, femeia a interpretat o altă partitură.
– Nu aveţi cont la noi?
– Nu!
Măi, să fie, gândesc eu. Să vezi poznă, că nu o să pot plăti. Dar armata-i grea, războiul nu a început ieri. Tăbăceala vieţii m-a învăţat să am răbdare. Aştept.
Aflu, repede, că pot plăti cu bani jos, ca şi până acum, dar ar fi bine…
– Vă conduc la colega. Vă expilcă ce trebuie să faceţi, pentru a vă deschide un cont la noi.
– Nu am timp acum.
În programul zilnic figura plata facturii. Munca de lămurire, de la funcţionar la fraier nu era prevăzută în program. Băncile, înainte de a acorda un credit purecă clienţii, de la tălpi la vârful creştetului şi până la a şaptea spiţă din arborele genealogic. Bun, dar metoda nu se aplică atunci când banca apelează la banii mei. Apoi, cine îmi garantează securitatea cardului bancar? Un alt apoi: Comisionul perceput de bănci pentru administrarea contului reprezintă o cheltuială în plus. De ce să o fac, mai ales în aceste vremi de criză? Aşa că nu, mersi. O singură nemulţumire am avut: prin modul în care funcţionara a abordat problema, m-am simţit agresat.

Posted in Operaţiuni în desert | Etichetat: , , , , | 1 Comment »