Blogul lui Emil HĂLĂŞTUAN

– libertatea presei ca moft –

  • Arhive

  • Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

    Alătură-te lângă 1 urmăritor

  • Reclame

Archive for the ‘Opinia pudică’ Category

Imoralitatea propune soluţii morale

Posted by Emil Hălăştuan pe 30 Martie 2010

După risipirea vorbelor frumoase, pompoase, sau răsunătoare, ce preced fiecare tip de alegeri, atât segmentul activ cât şi cel pasiv al electoratului român nu înţelege de ce nu răsare odată mai binele, propovăduit de politicieni, înainte de a se vedea cu sacii în căruţă şi uitat de aceiaşi, după ce voturile culese le-au asigurat accesul la ciolan… Adevărul se află în statistici, dar politicienii arareori fac uz de acestea pentru a explica naţiunii unde se află, la un moment dat, pe calea dezvoltării, ce are două sensuri: unul către binele mult visat, iar celălalt către sărăcie, haos şi debandadă.
Deputatul Vasile Soporan, aflat pe lista candidaţilor PSD Cluj la ultimele alegeri parlamentare, ales uninominal în Colegiul Câmpia Turzii, apoi „dezertor la independenţi” s-a încumetat să o facă.
În ultima sa declaraţie politică, prezentată colegilor săi din Parlament săptămâna trecută, Soporan a apelat la statistici, ce arată clar şi rece, de unde a plecat România în 1990 şi unde a ajuns azi. Oricare om vrea să trăiască, azi bine, iar mâine, mai bine. Dar acest bine, are nişte cauze ce îl generează. Dacă acestea lipsesc, în locul binelui real, o comunitate, în cazul studiat de Soporan, România, va trebui să se mulţumească cu surogate, ca de exemplu sloganul electoral al preşedintelui Traian Băsescu, folosit de către acesta în campania la finalul căreia a cucerit primul său mandat la Cotroceni.
Aşadar, citându-l pe deputatul Vasile Soporan, în 1990 în România existau 8,1 milioane de salariaţi. La sfârşitul anului 2009 numărul persoanelor din „câmpul muncii” scăzuse la 4,3 milioane. Acesta este unul din rezultatele politicilor economice aplicate de guvernele ce s-au perindat pe la Palatul Victoria în ultimii 20 de ani. În 1990, în România trăiau 2,5 milioane de pensionari. Raportat la numărul angajaţilor, reiese că, la trei salariaţi, cotizanţi la fondurile de asigurări sociale revenea un pensionar consumator al acestora. La sfârşitul anului 2009, cei 5,7 milioane de pensionari consumau fondurile asigurărilor sociale, constituite din contribuţiile a 4,3 milioane de salariaţi, ceea ce înseamnă un raport de 13 pensionari la zece salariaţi. Măsurile sociale, aducătoare de voturi, mai ales în anii 1990 şi 1992, au rodit fructe ce otrăvesc bugetul şi pot arunca în aer sistemul asigurărilor sociale. Deja, valoarea pensiilor a scăzut, de la 45 la 39 la sută din salariul mediu brut pe economie. „Înţeleapta” politică de privatizare, practicată vreme de 20 de ani, are ca rezultat scăderea ponderii industriei în Produsul Intern Brut (PIB), de la 48,2 la sută, în 1990, la 26,4 la sută, în 2009. De aceea, sindicaliştii, mai mult sau mai puţin afiliaţi, mai mult sau mai puţin confederaţi, mai mult sau mai puţin legaţi cu sfori trainice de diverse grupuri de interese, pot face oricâte excursii pe la sediile prefecturilor sau pe la cel al Guvernului, cu tava încărcată de revendicări salariale, că tot degeaba. De unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere, iar premierul Emil Boc, sau urmaşii acestuia la Palatul Victoria, oricât i-ar spăla sindicaliştii cu ocări sau cu zăpadă, nu vor putea da.
În recenta sa declaraţie politică, deputatul Vasile Soporan prezintă şi soluţia ce trebuie aplicată pentru întoarcerea României cu faţa spre sensul „plus infinit” de pe axa dezvoltării. Botezată cu două cuvinte, soluţia lui Soporan se numeşte „capitalismul moral” ce trebuie să înlocuiască varianta sălbatică a acestui sistem economic. Volens-nolens, Soporan recunoaşte că economicul determină politicul şi nu are cum să nu o facă, deoarece deputatul, fost social-democrat, actual independent, nu poate ignora această lege obiectivă. Nivelul său de instruire, bagajul de cultură generală al profesorului universitar şi gradul de onestitate, mai ridicat decât la alţi colegi în ale făcăturilor politice, nu îi permit lui Soporan să se manifeste ca politicienii de maidan.
Dar Soporan vede în noul partid a cărui înfiinţare a pus-o la cale „grupul independenţilor” din Parlamentul României, unealta adecvată pentru înfăptuirea dezideratului instaurării capitalismului moral. Dacă acest „grup al independenţilor” apărea doar ca rezultat firesc al alegerilor parlamentare de la sfârşitul lunii noiembrie 2008, ideea lui Soporan căpăta o doză de credibilitate. Dacă la acest grup ar fi aderat pe parcurs şi parlamentari care şi-au obţinut mandatul după ce au candidat pe listele PD-L şi UDMR, ce formează coaliţia de la guvernare, doza de credibilitate a „independenţilor” putea atinge cote suficient de mari pentru a putea propovădui, cu sorţi de izbândă, instaurarea capitalismului moral. Dacă acest „grup al independenţilor” se gândea să înfiinţeze unui nou partid la sfârşit de mandat, asumându-şi riscul pierderii locurilor călduţe din camerele Parlamentului, după o posibilă ratare a unor alegeri, se putea spera mai cu temei că „independenţii” vor şi chiar pot promova principiile capitalismului moral în România. Aşa însă, numeroşii „dacă” plasează propunerea lui Soporan în categoria vorbelor fără acoperire în fapte, „iarba legală” vândută de politicieni naţiei, întru ameţirea acesteia. Şi hrănită cu himere, naţia acordă, de fiecare dată, viza ce asigură accesul politicienilor la ciolan…

Reclame

Posted in Opinia pudică | Leave a Comment »

Ţara lui pupă-mă-n fund, te f… şi mă p… pe tine

Posted by Emil Hălăştuan pe 13 August 2009

Dan Tapalagă, HotNews.ro
Vineri, 7 august 2009, 13:36

Există ţărănoi care, ajungând să împartă bani publici, se descheie la prohab şi se slobozesc pe nasul tău dacă-i întrebi cum i-au cheltuit. Primii stropiţi cu jetul ăsta de nesimţire ţâşnită din mădulare sunt jurnaliştii care îşi bagă nasul în rahatul făcut pe banii voştri. Va fi ceva nedelicat, grotesc şi deloc subtil: despre ţărănoi înfometaţi. Sunt însă ţărănoi şi ţărănoi. Unii înjură birjăreşte. Se p… în capul nostru, ne f… sau ne invită sa-i pupăm în fund. Ăştia-s primitivii, neanderthalienii politicii, ajunşi căpetenii de trib. Alţii ne scriu mail-uri sofisticate, ne dau răspunsuri tembele din care rezultă tot o invitaţie la pupat. De sus până jos, în România aşa se trăieşte: cu
fundul în sus.
Când l-am întrebat cum a împărţit 800 de mii de euro partenerilor de afaceri, Radu Mazare (PSD) ne-a transmis un sincer “HotNews.ro să mă pupe în fund.Cîudată reacţia unui primar care şi-a vârât cei 800 de mii de euro în propriul fund. “Se urmăreşte informarea corectă, obiectivă şi în timp real a societăţii civile despre activitatea Primăriei Municipiului Constanţa, dar şi construirea, promovarea şi menţinerea unei imagini instituţionale pozitive”, scrie în nota de fundamentare. Acesta este limbajul administrativ prin care Mazăre le cere partenerilor săi de afaceri, care au câştigat contractul, să-i lustruiască posteriorul în următorii patru ani.
Specia de primată de la malul mării s-a răspândit cam prin toată România. O găsim căţărată, iată, în jilţul unui mare oraş de câmpie. De la înălţimea fotoliului de primar al Craiovei, Antonie Solomon (PDL, ex PSD) s-a uşurat în capul ziariştilor de la Gândul, care l-au întrebat de ce cheltuieşte, în vremuri de criză, un milion de euro pentru beculeţe de Crăciun şi iepuraşi de Paşte: “Bă, da voi sunteţi chiar nesimţiţi. Păi ia şi tu un caiet de sarcini să vezi cum se face o licitaţie şi mai lasă-mă dracu’n pace cu prostiile voastre. (…) Mă p… pe voi!“.
Avem însă şi ţărănoiul de Ardeal, care înjură apăsat, gospodăreşte. Şi el îşi apără bănuţul tot cu mădularul. Iritat de o întrebarea unui reporter tv, despre o deplasare în Turcia, care a costat 200.000 de lei, primarul din Târgu-Mureş, Dorin Florea (PD-L) îl înjură ca la uşa cortului. Dorin Florea s-a descheiat iute la prohab: “Du-te-n pizda mă-tii! Fute-l pe Bakos! Spune-i că costă mult! Mă baiete, ascultă aici! Stai aici că îţi fut una. La dracu cu ăştia ai voştri cu tot! Închide uşa! M-am săturat deja! Veniţi la comandă? De câte ori s-au dus la oraşele înfrăţite? De câte ori? Plătesc ceva sau
nu? Plătesc ceva sau nu?! În pizda mamelor voastre!”

Înainte să părăsim Neanderthalul politic local, aruncaţi o privire în jur. Vi se pare că sunt singurii ţărănoi care îşi îngraşă fundurile pe banii publici şi ne invită să le alintăm dosul? Vi se pare cumva că pe stradă, în Guvern sau în Parlament e altfel? « Mă p… pe voi » a spus, în felul ei şi Monica Iacob Ridzi când a declarat că nu o interesează pe ce a cheltuit 600 de mii de euro când era ministru. « Va f… « le comunică Adrian Năstase procurorilor DNA, de fiecare dată când mai deschid un
dosar. « Ne pupaţi în fund », le transmit cei mai mulţi parlamentari alegătorilor, atunci când blochează marile dosare şi nu numai atunci. Ne întorc spatele a doua zi după alegeri.
Toţi se simt, pe banii altora, Împăraţi. În universul lor, regula esenţială e să nu-ţi pese de ceilalţi. Tu eşti Supremul, Dumnezeul la care se închină robii tăi, ciolovecii. În religia ţărănoilor cu putere, te închini la fundul lor sau te calcă în picioare.
Fiecare îşi păzeşte fundul cum poate, când e vorba de bani picaţi din cer. Judecătorii, funcţionarii, profesorii, acţionează, în vremuri de criză, la fel de trivial, de indecent, de indiferent.
Să mă pupaţi în fund, zice şi ţărănoiul urcat la volan, când aruncă doza de bere pe geam, pungile cu gunoi pe marginea şanţului, pet-ul pe munte.
Mai recent, o mare bancă de stat se « p… pe noi ». Noi le cerem informaţii publice, despre cum îşi fac campanie la televiziuni, iar ei ne scuipă în faţă secretul bancar. Vom scrie curând. O altă mare companie de stat se « p… delicat” pe interesul public când ii întrebăm cum au cheltuit nişte bani cu un show tv. Şi despre ea vom scrie. Televiziunile de ştiri fac şi ele ceva pe telespectatorii lor. Se prefac că mor de
grija banului public, dar il jumulesc cot la cot cu politicienii f…i la comandă. Detalii, cât de curând.
Celor care se grăbesc să acuze vulgaritatea textului, le spun că mitocania, tupeul şi neamprostia le fură banii. Sună obscen pentru că asta primim în faţă, când le cerem socoteală: un scuipat mai parfumat sau mai puturos, dar tot între ochi.
Indiferent de culoarea politică a ţărănoilor, vom insista să aflăm cum cheltuiesc banii publici, în special cei care ne trimit bezele cu fundul.
P.S. Nu-i mai aud pe virginii patriei, care fac apoplexie, spume şi inundă redacţiile cu comunicate numai când Traian Băsescu scoate mojicii pe gură. Tac şi înghit, la fundul unor golănaşi ca Mazăre sau chiar mai rău.

Posted in Opinia pudică | Etichetat: , , | Leave a Comment »

Ce mai circulă pe net: Cum se dă deşteptarea la struţi?

Posted by Emil Hălăştuan pe 27 Iulie 2009

De azi refuz să mai plătesc impozite, refuz să mai am carte de muncă în acest stat, guvernat de oameni incapabili, corupţi, ne-educaţi, care nu au în vedere decât propriul interes. Refuz să mai finanţez politicieni imbecili şi amante care sfidează o ţara întreagă. Nu aş avea nimic impotriva doamnelor apropiate preşedintelui ţării, dar când ele beneficiază de bugete de milioane de euro, printre care sunt şi banii mei, banii părinţilor mei, banii angajaţilor mei, am o mare problemă. E un blowjob mult prea scump! Refuz să mai plătesc taxe la stat – de ani de zile plătesc sute de milioane de lei impozite, pentru un stat care nu mă sprijină în nici un fel. Plătesc zeci de milioane pentru Sănătate, deşi sunt conştientă că dacă voi ajunge vreodată într-un spital din România, voi fi tratată mizerabil.
De ani de zile, refuz să mă mai uit la televizor, mi-e greaţă de politicienii români, nu mă duc la vot, pentru că nu am pe cine să votez, îmi vine să vomit când văd panourile publicitare din campanii electorale, gen –“nouă ne pasă de Dumneavoastră”, refuz chiar şi să mă plâng, pentru că sunt mult prea ocupată să îmi câştig existenţa – cu toate acestea, când se apropie data de 25 a lunii, în mod mecanic mă impacientez să fac rost de banii care trebuie plătiţi la stat, pentru că, nu-i aşa? – “cu statul nu te joci”. Dar iată că suntem în plină criză, iată că, pentru prima dată nu am reuşit să plătesc taxele la stat şi mi-au fost blocate conturile!
Şi asta m-a ajutat să mă trezesc, am deschis ochii, m-am uitat în jurul meu cu atenţie, am pus întrebări, am deschis televizorul, pentru prima oară în ani de zile…şi ce am văzut? EBA şi Becali mă reprezintă în Parlamentul European, Elena Udrea beneficiază de bugete de milioane de Euro, de care dispune cum o taie capul, doamna Ridzi aruncă 86 milioane de Euro pe o telecabină, când există oraşe în România care nu au nici măcar un spital de Doamne Ajută, domnul Patriciu vinde Petromidia pentru câteva miliarde din care sunt curioasă dacă plăteşte vreo taxă la stat… Jocuri politice murdare, politicieni corupţi şi curve, haos total, O ţară vândută pe nimic, de nişte agramaţi care nu şi-au văzut decât propriul interes – măcar dacă ar fi vândut-o scump!, investitori străini, care efectiv nu au cu cine discuta în România şi se luptă cu morile de vânt…Şi toţi oamenii de calitate pe care ii cunosc stau cu capul băgat în nisip…L-am avut şi eu, până astăzi – dar am realizat că, oricât de mulţi bani aş face, oricâte ţări aş vizita, oricâte cărţi aş citi, oricât aş încerca să nu mă las afectată, at the end of the day, trăiesc tot aici şi tactica struţului îmi va face mai mult rău pe termen lung, decât dacă m – aş implica acum.
Nu se mai poate aşa! Enough is enough! România nu este doar o ţară de hoţi, de agramaţi, de curve, de parveniţi, de oameni fără coloană vertebrală. Să protestez prin a nu îmi plăti taxele nu este suficient, deşi, dacă ar mai face-o şi alţii, s-ar putea declanşa ceva. Fac apel către toate persoanele integre, capabile, educate, care au clădit ceva prin munca lor, fără să fure, să ia atitudine pentru a stopa prostia ce ne afectează pe toţi. Sunt milioane de tineri deştepţi, mulţi dintre ei muncesc peste 12 ore pe zi pentru multinaţionale sau pentru business-ul lor propriu, oameni educaţi, oameni care au gestionat milioane de euro, oameni cu viziune, talent, pro-activi, integri, care ştiu să comunice eficient şi ştiu ce înseamnă să livrezi, ştiu ce înseamnă un deadline, ştiu ce înseamnă responsabilitatea…Sunt sute de mii de români de calitate, plecaţi din România pentru a produce şi a consuma în alte ţări, clădind economia altor state – s-ar întoarce mâine în România, dacă nu ar fi circul care este acum aici.
Trebuie să luăm atitudine, trebuie să facem o schimbare, este nevoie de o Mişcare a Românilor cu Coloană Vertebrală! O Mişcare de Întoarcere Acasă, atât a românilor plecaţi slugi în alte ţări, cât şi a celor care, deşi am ales să rămânem aici, suntem absenţi, pasivi, indiferenţi şi suportăm ce ni se întâmplă, doar visând la următoarea ieşire din ţară. E nevoie de o mişcare în care liderii să fie testaţi şi para-testaţi, aşa cum se întâmplă când eşti angajat într-o companie multinaţională, fără să fie acceptaţi dacă nu li se dovedeşte integritatea şi eficienţa. O mişcare a oamenilor care nu au mai fost implicaţi în viaţa politică, neîntinaţi, ne-spălaţi pe creier, ne-jigodiţi. O mişcare fără traseişti politici sau scursuri de la alte partide. Este nevoie de o mişcare a oamenilor destepţi, tineri, cu atitudine, experţi în domeniul lor.
Şi tu, şi eu, cunoaştem cel puţin cinci oameni inteligenţi, care ne-ar putea reprezenta mai bine în Parlamentul European decât EBA sau Becali. Oare de ce nimeni nu acţionează? Dacă acum cinci ani ne-am fi implicat cu toţii, măcar o oră pe săptămână, în mod sigur nu s-ar fi ajuns aici. Câţi bani furaţi, câte proiecte blocate, câte fonduri nefolosite în cinci ani de zile….Dacă am dialoga constructiv, dacă ne-am întâlni o oră pe săptămână, dacă am acţiona, dacă i-am putea aduna şi monta pe toţi oamenii deştepţi, corecţi, conectaţi, creativi, eficienţi, pe care ii cunosc eu şi pe care ii cunoşti tu – s-ar vedea şi simţi diferenţa, în cinci ani de acum încolo. Avem un plan de organizare, avem un plan de finanţare, avem uşi deschise către marile centre politice şi financiare care caută în România un interlocutor nou. Nu credeţi că şi marilor puteri le-ar face mai multă plăcere să discute cu oameni educaţi decât cu agramaţii parveniţi, ce reprezintă interesele României în momentul de faţă?

Propun înfiinţarea unei Mişcări a Corporaţilor – oameni din bănci, industrie, finanţe, firme de avocaţi, experţi PR, întreprinzători privaţi – care au calităţile necesare pentru a putea să scoată ţara din criză. Este singura soluţie viabilă pentru România de acum – ţara asta se poate pune pe picioare numai dacă s-ar uni toţi oamenii capabili pe care îi avem în toate domeniile – creiere vânate de toate companiile multinaţionale, corporaţi educaţi, care gestionează bugete de miliarde, conduc sute de mii de angajaţi, sunt cosmopoliţi, ştiu să negocieze, să muncească şi să comunice, într-un mediu internaţional, într-o piaţă globală – nu au doar o viziune limitată, de speculant din Pipera-Tunari.
E nevoie de o alternativă în România. E nevoie de o Mişcare în valorile căreia să mă regăsesc şi eu, să se regăsească şi Andreea Miinescu, prietena mea, care la 26 de ani are firma ei, făcută fără ajutorul nimănui şi munceşte 13 ore pe zi, iar seara mai merge şi la cursuri de German Business…În care să se regăsească şi Ileana Badiu, Managing Partner la una dintre cele mai mari agenţii de publicitate, care munceste 14 ore pe zi, chiar şi în luna a opta de sarcină….şi Tereza Valcan, expert în PR, care a studiat în State, face MBA la Londra, s-a întors să muncească în România şi ar putea să ne reprezinte, în mod sigur, mai bine decât EBA….şi Radu Manolescu, care la 28 de ani şi-a făcut firma lui de Head-Hunting, fără ajutorul nimănui şi a adus-o în topul firmelor de profil….şi doamna Camelia Sucu, ajunsă în TOP Capital fără să fure un leu, prin munca sa de ani de zile…şi doamna Mihaela Nicola, guru-ul publicităţii din România…şi Maria Lucia Hohan, designerul ale cărei creaţii se vând în toata lumea şi care a ajuns unde a ajuns prin propria sa muncă…şi Pepe Berciu, care a studiat la Londra şi are business-ul său de succes….şi fraţii de la Fratelli, care, cu creativitate, pasiune şi muncă s-au impus în viaţa de noapte a capitalei….şi Violeta Bălan, care a terminat Magna Cum Laudae o facultate de drept în America, munceşte pentru una dintre cele mai mari firme de avocatură din lume şi s-ar întoarce mâine acasă, dar nu are la ce…şi Horia Mocanu, primul român admis la Harvard, care scrie istorie într-o ţară vecină…şi Edy Uzunov, proprietarul agenţiei Regatta, cultivat, meloman, impecabil… şi Floriana Jucan, jurnalista erudită ce s-a încăpăţânat să educe cititorul de presă din România şi a reuşit să impună pe piaţă o revistă fără femei dezbrăcate şi bârfe dezgustătoare… şi Fady Zaidan, cel mai conectat şi charismatic manager pe care îl cunosc…şi Loredana Salcianu, avocata care a avut curajul, acum patru ani, să plece dintr-o multinaţională şi să îşi deschidă propria ei firmă de avocatură…şi Angela Teodora Burz, întreprinzătoarea elegantă, care şi-a făcut bagajul şi a plecat să facă business în Shangai, dar duce dorul prietenilor din România…şi Diana Dondoe, care i-a sfidat pe toţi cei ce au respins-o în România, ajungând, prin muncă, perseverenţă şi consecvenţă, unul dintre cele mai celebre top modele ale lumii, făcând milioane, cu o detaşare elegantă şi impresionând lumea întreagă prin erudiţia sa – dar duce dorul ţării ei….şi Bogdan Voica, la 30 de ani manager al uneia dintre cele mai celebre si exclusiviste agenţii imobiliare din Europa….şi Eveline Păuna, care la 20 de ani, face o facultate, lucrează zece ore pe zi, scrie la Q Magazine şi, în puţinul timp liber, merge la Operă….şi Raluca Safta, care la 23 de ani a avut curajul să îşi deschidă propria sa firmă de relocări şi a ajutat sute de expatriaţi, directori de companii multinaţionale să se relocheze în România…şi Damian Drăghici, cu un IQ de geniu şi cu premiul Grammy, care a ales să se întoarcă în România, la rădăcinile sale ….
Asta e România mea! Nu Vanghelie, nu EBA sau Becali!! Şi aceştia sunt doar câţiva dintre oamenii pe care îi cunosc….mai sunt atâtea milioane de oameni destepţi şi muncitori, corecţi şi educaţi, capabili şi integri…

Mă întreb, atâţia oameni deştepţi nu se ruşinează că sunt reprezentaţi de Gigi Becali şi de EBA?( Mă îngrozesc la gândul că EBA va negocia pentru România fonduri de zeci de milarde de Euro!)

Nu vă este ruşine că sunteţi conduşi de un om politic care nici măcar nu poate să pronunţe Google?

Nu vă este ruşine să vă daţi la o parte, când în maşinile cu girofar trece un agramat, un hoţ sau o păpuşă blondă, cu tupeu şi cu un singur talent, plătit mult prea scump? Din banii voştri?

Am înnebunit eu sau am înnebunit noi, cu toţii de stăm pasivi, în timp ce suntem călcaţi în picioare, pe banii noştri?

Ei bine, mie mi-a ajuns. Îmi este ruşine că am stat cu mâinile în sân şi s-a ajuns ca astăzi să fiu reprezentată de o domnişoară din Bamboo şi de un cioban. Aşa că voi lua atitudine. Şi vă rog şi pe voi, toţi cei ce credeţi că nu va reprezintă cei din scena politică de acum, să luaţi atitudine. Să găsim şi să susţinem oameni de care să fim mândri că ne reprezintă. Să identificam valorile şi să le convingem să se implice. Dacă avem echipa, tot restul vine de la sine. Ştiu că ei există, trebuie doar treziţi. Trebuie să facem ceva. Nu e suficient să ne plângem, sau să băgăm capul în nisip. Trebuie acţionat. Eu nu mai aştept o minune, mă apuc de treabă. Voi lupta. Pentru un grup de oameni capabili, care pot revoluţiona un sistem de care toată lumea este sătulă. Pentru o Românie condusă de oameni deştepţi şi integri. Pentru o Românie care să fie un player internaţional, nu curva de centură a Europei. Pentru o Românie bogată, cu bătrâni bine îngrijiţi, cu tineri cărora să li se ofere perspective, cu străzi fără gropi, cu hoţi băgaţi după gratii, cu milionari pe merit, nu din furat. Pentru un viitor mai bun pentru mine şi pentru copiii mei, în ţara mea, nu printre străini. Pentru o Românie de vulturi, nu de struţi ( am ajuns nişte struţi, cu capul în nisip şi posteriorul la dispoziţia tuturor analfabeţilor – sper să nu vă simţiţi jigniţi de exprimarea plastică, este doar realitatea!….suntem vulturi doar în business-ul nostru, în zona noastră de confort, sau când ieşim din ţară. Asta dacă nu ne tratează vreun străin de sus, că avem paşaportul pe care îl avem!) Ajunge! Haideţi sa ne trezim!

Posted in Opinia pudică | Etichetat: , , , | 4 Comments »