Blogul lui Emil HĂLĂŞTUAN

– libertatea presei ca moft –

  • Arhive

  • Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

    Alătură-te lângă 1 urmăritor

  • Reclame

Vrăjeli potrivite

Posted by Emil Hălăştuan pe 12 August 2009

Parodie după o idee din povestea „Vrăjitorul” publicată în volumul 2 al culegerii de Poveşti poporale, „culese din gura poporului de G. Cătană” şi cuprinse în colecţia „Mioriţa” Editura Tineretului – 1956.

Personaje:

A: Măşti
– Viclenia
– Invidia
– Lăcomia
– Răutatea
B: Oameni
– Pantofarul
– Generalul şi cei 30 de acoliţi
– Regele
– Nevasta pantofarului
– Crainicul cetăţii

Prolog:

Măştile ţin sfat
Viclenia: Iubitele mele colege întru fărădelegi, Scaraoţchi ne-a trimis aspră poruncă. Mâniat tare de lipsa noastră de activitate, şeful cel mare spune că, de nu va vedea curând, în lume, vreun război, sau barem niţică gâlceavă în cele împărăţii pământeşti, vai şi amar de noi va fi!
Răutatea: Şi ce este de făcut? Cum, oare, l-am putea mulţumi pe Adânc Prea Întunecimea Sa, măritul stăpân Scaraoţchi?
Invidia: Cred că am dibuit eu ceva. Există o prea îmbelşugată împărăţie, cârmuită de un rege preaînţelept.
Celelalte, în cor: Şi ce foloase avem noi de aici? Dacă în acea împărăţie lucrurile se înfăţişează precum spui, Scaraoţchi nu o să mai poată de fericire, la aflarea veştii. Şi apoi, drept mulţumire pentru aşa o poznă, o să ne ferece în lanţuri. Şi 999 de ani, de aici înainte, o să putrezim în cele mai adânci şi întunecoase hrube din iad.
Invidia: Mai încet cu depresia! Se ştie că, pentru mulţi pământeni eu sunt o însuşire aleasă şi mulţi se mândresc cu apucăturile mele. În acea împărăţie mai trăieşte şi un general de oşti. Şi, cum gloria câştigată pe câmpurile de bătălie nu-i mai prea ţine de cald, că alte războaie nu se întrevăd degrabă, generalul simte că se apropie pericolul lăsării sale la vatră. Ori, asta înseamnă căderea sa în dizgraţie, pierderea privilegiilor şi apoi a capului, pentru că, pe lângă luptele purtate după reguli cavalereşti, generalul s-a ocupat şi cu treburile murdare de la palat. Şi, cine ştie prea multe, trăieşte puţin!
Celelalte, în cor: Şi la ce ne foloseşte nouă acest general ce pare că nu face mai mulţi creiţari decât o ceapă degerată?
Invidia: Neghioabelor, nu vă grăbiţi. I-am sădit în creier gândul să ajungă rege în acea împărăţie. Dar pentru făptuirea lucrării am nevoie de ajutorul vostru.
Răutatea: Şi cum te-ar putea ajuta nişte neghioabe ca noi?
Invidia: Hai, nu pune la suflet toate vorbele ce îmi ies din gură. Eu am vrut să vă alint, când v-am numit neghioabe. Aşa-i că vorba asta sună bine?
Celelalte, în cor: Nu prea credem… Dar, lasă, ne vom răfui altădată. Mai bine spune-ne cum îl faci pe generalul tău rege?
Invidia: Ascultaţi aici, la mine: În acea împărăţie este obiceiul că dacă regele îşi pierde inelul cu sceptrul domnesc şi nu îl găseşte vreme de 50 de zile, gata, a pierdut tronul. Generalul plănuieşte să fure inelul cu sceptrul. Ce spuneţi, îl ajutăm să ducă lucrarea la bun sfârşit?
Viclenia şi Răutatea: Te ajutăm!
Invidia, Viclenia şi Răutatea: Tu, surată Lăcomie, ce faci? Te tragi deoparte?
Lăcomia: Nicidecum. Dar eu am alte planuri. Voi mânaţi-vă treaba, cum veţi şti mai bine şi eu voi lucra pe altă parte, la această misiune. Am ochit un pantofar sărac, în care am sădit rodul meu, adică al lăcomiei. Nu prea are după ce bea apă, dar am de gând să îl ajut să trăiască. Puţin şi bine, decât mult şi prost!
Toate, în cor: Uite-l pe Michiduţă, aghiotantul lui Scaraoţchi. S-o întindem, că nu ştim cu ce porunci vine năzdrăvanul acela mic şi afurisit.

Citește restul acestei intrări »

Reclame

Posted in Teatru | Etichetat: , , | Leave a Comment »

Atitudini controversate

Posted by Emil Hălăştuan pe 6 August 2009

Marţi, 4 august, poliţiştii de la „Crimă organizată” au organizat o acţiune spectaculoasă, la Turda, pentru capturarea unor traficanţi de droguri.
Persoanele aflate în centrul Turzii, în după-masa acelei zile, pe la ora 18, au avut ocazia să vadă cum doi „mascaţi”au imobilizat doi bărbaţi, cam de aceleaşi dimensiuni şi cu un fizic asemănător cu cel al oamenilor legii.
La vederea „mascaţilor”, îmbrăcaţi în haine civile, pantalon scurt, tricou şi şlapi, de exemplu, câţiva martori oculari au telefonat rapid la 112, semnalând un atac „mafiot” asupra a doi cetăţeni paşnici. Persoanele care au apelat serviciul telefonic de urgenţă credeau că poliţiştii sunt infractori, „pentru că nu sunt îmbrăcaţi în uniformă şi lipsesc agenţii de poliţie”, care, după părerea trecătorilor alarmaţi trebuiau să îi însoţească pe „mascaţi”.
Martorii incidentului, înduioşaţi de soarta traficanţilor de droguri, întinşi pe caldarâm şi cu mâinile prinse în cătuşe, nu s-au gândit, înainte de a telefona la „112” că, de exemplu, o tentativă de răpire a unor persoane, de către membrii vreunei grupări interlope, nu are loc la lumina zilei, într-un loc aglomerat, în faţa privirilor a zeci de martori. Faptul că nu purtau sau nu erau însoţiţi de oameni ai legii în uniforme, reprezintă un risc în plus asumat tocmai de poliţiştii mascaţi, deoarece, în cazul unei riposte imediate, infractorii puteau spune că au acţionat în legitimă apărare, neştiind, tocmai din cauza lipsei uniformelor, că au de a face cu reprezentanţii unei forţe publice, ce apără ordinea, liniştea şi interesele comunităţii.
Câte persoane trec nepăsătoare, pe lângă câte u om prăbuşit pe asfalt, crezând că au de a face doar cu un beţiv „căzut la datorie”?
Când am văzut promptitudinea cu care Ambulanţa şi un echipaj de la SMURD au răspuns apelurilor, m-am gândit că, acum vreo trei-patru ani, după un accident petrecut cam prin acelaşi loc, echipajul Ambulanţei a avut nevoie de o jumătate de oră pentru a ajunge acolo.

Posted in Operaţiuni în desert | Etichetat: , , , , | 1 Comment »

Aţi văzut-o?

Posted by Emil Hălăştuan pe 5 August 2009

O adolescentă de 15 ani a dispărut dintr-un centru comercial din Cluj-Napoca. Dacă o vedeţi, nu ezitaţi să apelaţi gratuit 112 sau 116000, pentru a anunţa imediat Poliţia!

La data de 3.08.2009, în jurul orei 22,30, poliţiştii clujeni au fost sesizaţi despre faptul că BONORA MOŞ PATRICIA, de 15 de ani, cu dublă cetăţenie româno – italiană cu reşedinţa în Italia, a dispărut între orele 16.00 – 22.00 dintr-un centru comercial din municipiul Cluj-Napoca.
BONORA MOŞ PATRICIA a fost văzută ultima dată de către mătuşa şi verişoara ei la data de 3.08.2009, în centrul comercial de pe strada Alexandru Vaida Voevod jurul orei 16.00, loc în care se despărţiseră pentru a se plimba în incintă.
Acesta nu a mai revenit la locul şi ora de întâlnire stabilite, mătuşa minorei anunţând Poliţia.
Având în vedere cele sesizate, BONORA MOŞ PATRICIA a fost dată în urmărire.

Semnalmentele persoanei dispărute:
– 15 ani, înălţime 1,65 m , greutatea cca. 45 kg, păr lung de culoare castanie, drept, purtat desfăcut, faţa ovală, ten deschis, ochi căprui fără semne particulare.
– la data dispariţiei purta un tricou alb cu o faţă de femeie în faţă, blugi tip şalvar de culoare albastru închis până sub genunchi şi pantofi albi cu toc înalt.

Persoanele care pot furniza orice informaţii despre persoana dispărută sunt rugate să se adreseze celei mai apropiate unităţi de poliţie sau să apeleze gratuit numărul unic de urgenţă 112 sau 116000 Centrul Român pentru Copii Dispăruţi şi Exploataţi Sexual !

Posted in Uncategorized | Etichetat: , , | Leave a Comment »

Ce mai circulă pe net: Cum se dă deşteptarea la struţi?

Posted by Emil Hălăştuan pe 27 Iulie 2009

De azi refuz să mai plătesc impozite, refuz să mai am carte de muncă în acest stat, guvernat de oameni incapabili, corupţi, ne-educaţi, care nu au în vedere decât propriul interes. Refuz să mai finanţez politicieni imbecili şi amante care sfidează o ţara întreagă. Nu aş avea nimic impotriva doamnelor apropiate preşedintelui ţării, dar când ele beneficiază de bugete de milioane de euro, printre care sunt şi banii mei, banii părinţilor mei, banii angajaţilor mei, am o mare problemă. E un blowjob mult prea scump! Refuz să mai plătesc taxe la stat – de ani de zile plătesc sute de milioane de lei impozite, pentru un stat care nu mă sprijină în nici un fel. Plătesc zeci de milioane pentru Sănătate, deşi sunt conştientă că dacă voi ajunge vreodată într-un spital din România, voi fi tratată mizerabil.
De ani de zile, refuz să mă mai uit la televizor, mi-e greaţă de politicienii români, nu mă duc la vot, pentru că nu am pe cine să votez, îmi vine să vomit când văd panourile publicitare din campanii electorale, gen –“nouă ne pasă de Dumneavoastră”, refuz chiar şi să mă plâng, pentru că sunt mult prea ocupată să îmi câştig existenţa – cu toate acestea, când se apropie data de 25 a lunii, în mod mecanic mă impacientez să fac rost de banii care trebuie plătiţi la stat, pentru că, nu-i aşa? – “cu statul nu te joci”. Dar iată că suntem în plină criză, iată că, pentru prima dată nu am reuşit să plătesc taxele la stat şi mi-au fost blocate conturile!
Şi asta m-a ajutat să mă trezesc, am deschis ochii, m-am uitat în jurul meu cu atenţie, am pus întrebări, am deschis televizorul, pentru prima oară în ani de zile…şi ce am văzut? EBA şi Becali mă reprezintă în Parlamentul European, Elena Udrea beneficiază de bugete de milioane de Euro, de care dispune cum o taie capul, doamna Ridzi aruncă 86 milioane de Euro pe o telecabină, când există oraşe în România care nu au nici măcar un spital de Doamne Ajută, domnul Patriciu vinde Petromidia pentru câteva miliarde din care sunt curioasă dacă plăteşte vreo taxă la stat… Jocuri politice murdare, politicieni corupţi şi curve, haos total, O ţară vândută pe nimic, de nişte agramaţi care nu şi-au văzut decât propriul interes – măcar dacă ar fi vândut-o scump!, investitori străini, care efectiv nu au cu cine discuta în România şi se luptă cu morile de vânt…Şi toţi oamenii de calitate pe care ii cunosc stau cu capul băgat în nisip…L-am avut şi eu, până astăzi – dar am realizat că, oricât de mulţi bani aş face, oricâte ţări aş vizita, oricâte cărţi aş citi, oricât aş încerca să nu mă las afectată, at the end of the day, trăiesc tot aici şi tactica struţului îmi va face mai mult rău pe termen lung, decât dacă m – aş implica acum.
Nu se mai poate aşa! Enough is enough! România nu este doar o ţară de hoţi, de agramaţi, de curve, de parveniţi, de oameni fără coloană vertebrală. Să protestez prin a nu îmi plăti taxele nu este suficient, deşi, dacă ar mai face-o şi alţii, s-ar putea declanşa ceva. Fac apel către toate persoanele integre, capabile, educate, care au clădit ceva prin munca lor, fără să fure, să ia atitudine pentru a stopa prostia ce ne afectează pe toţi. Sunt milioane de tineri deştepţi, mulţi dintre ei muncesc peste 12 ore pe zi pentru multinaţionale sau pentru business-ul lor propriu, oameni educaţi, oameni care au gestionat milioane de euro, oameni cu viziune, talent, pro-activi, integri, care ştiu să comunice eficient şi ştiu ce înseamnă să livrezi, ştiu ce înseamnă un deadline, ştiu ce înseamnă responsabilitatea…Sunt sute de mii de români de calitate, plecaţi din România pentru a produce şi a consuma în alte ţări, clădind economia altor state – s-ar întoarce mâine în România, dacă nu ar fi circul care este acum aici.
Trebuie să luăm atitudine, trebuie să facem o schimbare, este nevoie de o Mişcare a Românilor cu Coloană Vertebrală! O Mişcare de Întoarcere Acasă, atât a românilor plecaţi slugi în alte ţări, cât şi a celor care, deşi am ales să rămânem aici, suntem absenţi, pasivi, indiferenţi şi suportăm ce ni se întâmplă, doar visând la următoarea ieşire din ţară. E nevoie de o mişcare în care liderii să fie testaţi şi para-testaţi, aşa cum se întâmplă când eşti angajat într-o companie multinaţională, fără să fie acceptaţi dacă nu li se dovedeşte integritatea şi eficienţa. O mişcare a oamenilor care nu au mai fost implicaţi în viaţa politică, neîntinaţi, ne-spălaţi pe creier, ne-jigodiţi. O mişcare fără traseişti politici sau scursuri de la alte partide. Este nevoie de o mişcare a oamenilor destepţi, tineri, cu atitudine, experţi în domeniul lor.
Şi tu, şi eu, cunoaştem cel puţin cinci oameni inteligenţi, care ne-ar putea reprezenta mai bine în Parlamentul European decât EBA sau Becali. Oare de ce nimeni nu acţionează? Dacă acum cinci ani ne-am fi implicat cu toţii, măcar o oră pe săptămână, în mod sigur nu s-ar fi ajuns aici. Câţi bani furaţi, câte proiecte blocate, câte fonduri nefolosite în cinci ani de zile….Dacă am dialoga constructiv, dacă ne-am întâlni o oră pe săptămână, dacă am acţiona, dacă i-am putea aduna şi monta pe toţi oamenii deştepţi, corecţi, conectaţi, creativi, eficienţi, pe care ii cunosc eu şi pe care ii cunoşti tu – s-ar vedea şi simţi diferenţa, în cinci ani de acum încolo. Avem un plan de organizare, avem un plan de finanţare, avem uşi deschise către marile centre politice şi financiare care caută în România un interlocutor nou. Nu credeţi că şi marilor puteri le-ar face mai multă plăcere să discute cu oameni educaţi decât cu agramaţii parveniţi, ce reprezintă interesele României în momentul de faţă?

Propun înfiinţarea unei Mişcări a Corporaţilor – oameni din bănci, industrie, finanţe, firme de avocaţi, experţi PR, întreprinzători privaţi – care au calităţile necesare pentru a putea să scoată ţara din criză. Este singura soluţie viabilă pentru România de acum – ţara asta se poate pune pe picioare numai dacă s-ar uni toţi oamenii capabili pe care îi avem în toate domeniile – creiere vânate de toate companiile multinaţionale, corporaţi educaţi, care gestionează bugete de miliarde, conduc sute de mii de angajaţi, sunt cosmopoliţi, ştiu să negocieze, să muncească şi să comunice, într-un mediu internaţional, într-o piaţă globală – nu au doar o viziune limitată, de speculant din Pipera-Tunari.
E nevoie de o alternativă în România. E nevoie de o Mişcare în valorile căreia să mă regăsesc şi eu, să se regăsească şi Andreea Miinescu, prietena mea, care la 26 de ani are firma ei, făcută fără ajutorul nimănui şi munceşte 13 ore pe zi, iar seara mai merge şi la cursuri de German Business…În care să se regăsească şi Ileana Badiu, Managing Partner la una dintre cele mai mari agenţii de publicitate, care munceste 14 ore pe zi, chiar şi în luna a opta de sarcină….şi Tereza Valcan, expert în PR, care a studiat în State, face MBA la Londra, s-a întors să muncească în România şi ar putea să ne reprezinte, în mod sigur, mai bine decât EBA….şi Radu Manolescu, care la 28 de ani şi-a făcut firma lui de Head-Hunting, fără ajutorul nimănui şi a adus-o în topul firmelor de profil….şi doamna Camelia Sucu, ajunsă în TOP Capital fără să fure un leu, prin munca sa de ani de zile…şi doamna Mihaela Nicola, guru-ul publicităţii din România…şi Maria Lucia Hohan, designerul ale cărei creaţii se vând în toata lumea şi care a ajuns unde a ajuns prin propria sa muncă…şi Pepe Berciu, care a studiat la Londra şi are business-ul său de succes….şi fraţii de la Fratelli, care, cu creativitate, pasiune şi muncă s-au impus în viaţa de noapte a capitalei….şi Violeta Bălan, care a terminat Magna Cum Laudae o facultate de drept în America, munceşte pentru una dintre cele mai mari firme de avocatură din lume şi s-ar întoarce mâine acasă, dar nu are la ce…şi Horia Mocanu, primul român admis la Harvard, care scrie istorie într-o ţară vecină…şi Edy Uzunov, proprietarul agenţiei Regatta, cultivat, meloman, impecabil… şi Floriana Jucan, jurnalista erudită ce s-a încăpăţânat să educe cititorul de presă din România şi a reuşit să impună pe piaţă o revistă fără femei dezbrăcate şi bârfe dezgustătoare… şi Fady Zaidan, cel mai conectat şi charismatic manager pe care îl cunosc…şi Loredana Salcianu, avocata care a avut curajul, acum patru ani, să plece dintr-o multinaţională şi să îşi deschidă propria ei firmă de avocatură…şi Angela Teodora Burz, întreprinzătoarea elegantă, care şi-a făcut bagajul şi a plecat să facă business în Shangai, dar duce dorul prietenilor din România…şi Diana Dondoe, care i-a sfidat pe toţi cei ce au respins-o în România, ajungând, prin muncă, perseverenţă şi consecvenţă, unul dintre cele mai celebre top modele ale lumii, făcând milioane, cu o detaşare elegantă şi impresionând lumea întreagă prin erudiţia sa – dar duce dorul ţării ei….şi Bogdan Voica, la 30 de ani manager al uneia dintre cele mai celebre si exclusiviste agenţii imobiliare din Europa….şi Eveline Păuna, care la 20 de ani, face o facultate, lucrează zece ore pe zi, scrie la Q Magazine şi, în puţinul timp liber, merge la Operă….şi Raluca Safta, care la 23 de ani a avut curajul să îşi deschidă propria sa firmă de relocări şi a ajutat sute de expatriaţi, directori de companii multinaţionale să se relocheze în România…şi Damian Drăghici, cu un IQ de geniu şi cu premiul Grammy, care a ales să se întoarcă în România, la rădăcinile sale ….
Asta e România mea! Nu Vanghelie, nu EBA sau Becali!! Şi aceştia sunt doar câţiva dintre oamenii pe care îi cunosc….mai sunt atâtea milioane de oameni destepţi şi muncitori, corecţi şi educaţi, capabili şi integri…

Mă întreb, atâţia oameni deştepţi nu se ruşinează că sunt reprezentaţi de Gigi Becali şi de EBA?( Mă îngrozesc la gândul că EBA va negocia pentru România fonduri de zeci de milarde de Euro!)

Nu vă este ruşine că sunteţi conduşi de un om politic care nici măcar nu poate să pronunţe Google?

Nu vă este ruşine să vă daţi la o parte, când în maşinile cu girofar trece un agramat, un hoţ sau o păpuşă blondă, cu tupeu şi cu un singur talent, plătit mult prea scump? Din banii voştri?

Am înnebunit eu sau am înnebunit noi, cu toţii de stăm pasivi, în timp ce suntem călcaţi în picioare, pe banii noştri?

Ei bine, mie mi-a ajuns. Îmi este ruşine că am stat cu mâinile în sân şi s-a ajuns ca astăzi să fiu reprezentată de o domnişoară din Bamboo şi de un cioban. Aşa că voi lua atitudine. Şi vă rog şi pe voi, toţi cei ce credeţi că nu va reprezintă cei din scena politică de acum, să luaţi atitudine. Să găsim şi să susţinem oameni de care să fim mândri că ne reprezintă. Să identificam valorile şi să le convingem să se implice. Dacă avem echipa, tot restul vine de la sine. Ştiu că ei există, trebuie doar treziţi. Trebuie să facem ceva. Nu e suficient să ne plângem, sau să băgăm capul în nisip. Trebuie acţionat. Eu nu mai aştept o minune, mă apuc de treabă. Voi lupta. Pentru un grup de oameni capabili, care pot revoluţiona un sistem de care toată lumea este sătulă. Pentru o Românie condusă de oameni deştepţi şi integri. Pentru o Românie care să fie un player internaţional, nu curva de centură a Europei. Pentru o Românie bogată, cu bătrâni bine îngrijiţi, cu tineri cărora să li se ofere perspective, cu străzi fără gropi, cu hoţi băgaţi după gratii, cu milionari pe merit, nu din furat. Pentru un viitor mai bun pentru mine şi pentru copiii mei, în ţara mea, nu printre străini. Pentru o Românie de vulturi, nu de struţi ( am ajuns nişte struţi, cu capul în nisip şi posteriorul la dispoziţia tuturor analfabeţilor – sper să nu vă simţiţi jigniţi de exprimarea plastică, este doar realitatea!….suntem vulturi doar în business-ul nostru, în zona noastră de confort, sau când ieşim din ţară. Asta dacă nu ne tratează vreun străin de sus, că avem paşaportul pe care îl avem!) Ajunge! Haideţi sa ne trezim!

Posted in Opinia pudică | Etichetat: , , , | 4 Comments »

Senzaţional: La Turda, căile de acces nu au voie să staţioneze în piaţă

Posted by Emil Hălăştuan pe 25 Iulie 2009


Scrie? Scrie! Este? Este!
Bun. Vrem să ştim câte căi de acces au fost amendate cu sume cuprinse între 500 şi 2000 de lei, pentru că au staţionat în piaţa agroalimentară din centrul Turzii, la un capăt al căreia stă atârnată, pe grilajul porţii, tăbliţa ce furnizează una din cele mai formidabile ştiri văzute sau auzite vreodată.

Posted in Operaţiuni în desert | Etichetat: , | Leave a Comment »

Audienţe pe carosabil

Posted by Emil Hălăştuan pe 22 Iulie 2009

Ziua era abia la început. După vreun cinci minute de la păţania cu banca, alta! Traversez strada. Prin loc marcat şi semaforizat. Când eram aproape de liman, aud în spatele meu: ”Domnul Luca, domnul Luca?” Mă întorc să văd ce se întâmplă. Posesoarea vocii, o femeie de vreo 55-60 de ani se oprise la jumătatea distanţei dintre cele două trotuare. Proţăpită în două picioare la jumătatea carosabilului, femeia, cu capul întors în direcţia din care venise, o luase cu nonşalanţă pe linia continuă ce desparte cele două sensuri de mers ale maşinilor şi se plimba pe carosabil, în plin centrul Turzii, ca pe uliţa copilăriei din cătunul de baştină, proaspăt colectivizat. Între timp, semaforul îşi schimbase culoarea din verde în roşu, ceea ce însemna trecere interzisă pentru pietoni. Maşinile, cu liber de la semafor, au început să circule, în sus şi în jos. Femeii nici că-i păsa. Din mijlocul drumului, ea ştia una şi bună. Alo, domnul Luca, domnul Luca! Domnul nu se zărea nicăieri. Cel puţin nu pe carosabil.
Morala: Poliţia, cu adânci reminiscenţe dictatorialo-miliţiste este vinovată Şoferii, ce conduc în stare de ebrietate sunt vinovaţi. Dacă pe femeie o lovea vreo maşină, neapărat şi domnul Luca era vinovat. Chiar aşa, de ce nu ţii audienţe pe carosabil, domnule Luca? Fire-ai tu să fi de sistem ticăloşit! Hai la CEDO, hai la Becali, adică la Strasbourg, hai la Obama că în ţara asta nu-i de trăit.

Posted in Operaţiuni în desert | Etichetat: , , , , , , | 1 Comment »

Agresiuni cotidiene

Posted by Emil Hălăştuan pe 22 Iulie 2009

Mileniul III. 2009 ani după naşterea Mântuitorului. 22 iulie. Turda. România.
Ieri am primit o factură. De la operatorul de televiziune. Disciplinat şi onest, mă înfiinţez, de dimineaţă, la ghişeul băncii, pentru a plăti abonamentul TV. Că, în vremurile astea de criză toată lumea are nevoie de bani.
De această dată, funcţionara ce se afla dincolo de geamul ghişeului nu procedează ca de obicei. În loc să ia factura, să înregistreze datele în calculator, să ia banii şi să elibereze necesara chitanţă, femeia a interpretat o altă partitură.
– Nu aveţi cont la noi?
– Nu!
Măi, să fie, gândesc eu. Să vezi poznă, că nu o să pot plăti. Dar armata-i grea, războiul nu a început ieri. Tăbăceala vieţii m-a învăţat să am răbdare. Aştept.
Aflu, repede, că pot plăti cu bani jos, ca şi până acum, dar ar fi bine…
– Vă conduc la colega. Vă expilcă ce trebuie să faceţi, pentru a vă deschide un cont la noi.
– Nu am timp acum.
În programul zilnic figura plata facturii. Munca de lămurire, de la funcţionar la fraier nu era prevăzută în program. Băncile, înainte de a acorda un credit purecă clienţii, de la tălpi la vârful creştetului şi până la a şaptea spiţă din arborele genealogic. Bun, dar metoda nu se aplică atunci când banca apelează la banii mei. Apoi, cine îmi garantează securitatea cardului bancar? Un alt apoi: Comisionul perceput de bănci pentru administrarea contului reprezintă o cheltuială în plus. De ce să o fac, mai ales în aceste vremi de criză? Aşa că nu, mersi. O singură nemulţumire am avut: prin modul în care funcţionara a abordat problema, m-am simţit agresat.

Posted in Operaţiuni în desert | Etichetat: , , , , | 1 Comment »