Blogul lui Emil HĂLĂŞTUAN

– libertatea presei ca moft –

  • Arhive

  • Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

    Alătură-te lângă 1 urmăritor

  • Reclame

Posts Tagged ‘traversare’

Ca pe uliţa copilăriei

Posted by Emil Hălăştuan pe 25 august 2009

De câţiva ani, Turda are semafoare, pentru reglarea traficului rutier şi eliminarea riscurilor pentru pietoni, la traversarea drumului, de pe o parte pe pe alta a străzii. Din fotografia ataşată, făcută marţi, 25 august, anul 2009, exact de la linia continuă, pe una din trecerile de pietoni semaforizate, din centrul Turzii, arată că, pentru implementarea accesoriilor de urbanitate nu este nevoie decât de bani. Şi oricât de greu se rup sumele pentru atari cheltuieli, din bugetul unui oraş mic şi dezindustrializat, precum este Turda acum, totuşi, cu răbdare, bunăvoinţă şi chibzuinţă, localitatea arată, din ce în ce mai mult, ca un oraş.
În schimb, tranziţia mentalităţii locuitorilor, de la cea specifică satului, la cea impusă de normele impuse de convieţuirea într-o aglomerare urbană, fie acesta şi de mici dimensiuni, nu depinde de bani. Poate, de aceea atitudinea civică se schimbă cu mult mai greu. Când un adult traversează strada prin loc nepermis, se cheamă că acesta a săvârşit o contravenţie. Când adultul, sau adulţii, ca în exemplul de faţă, se angajează în această aventură cu un copil ţinut de mână şi cu unul în braţe, se poate aprecia că este vorba de inconştienţă şi/sau iresponsabilitate, chiar dacă lumina roşie a semaforului îi obligă pe şoferi să aştepte la trecerea de pietoni. Persoanele care au astfel de năravuri chiar nu ştiu că drumul cel mai scurt între două puncte este dreapta?
-Alo, coană Varvară, ştii mata ce-i cu chestia aia de-i zice Puntea Măgarului? Cică a inventat-o unu Pitagora!
– Saftă, fă-te încoace să-ţi spui! No hai tu, că până trece tractorul colectivei mai sunt vreo două ceasuri!

Reclame

Posted in Operaţiuni în desert | Etichetat: , , | 2 Comments »

Audienţe pe carosabil

Posted by Emil Hălăştuan pe 22 iulie 2009

Ziua era abia la început. După vreun cinci minute de la păţania cu banca, alta! Traversez strada. Prin loc marcat şi semaforizat. Când eram aproape de liman, aud în spatele meu: ”Domnul Luca, domnul Luca?” Mă întorc să văd ce se întâmplă. Posesoarea vocii, o femeie de vreo 55-60 de ani se oprise la jumătatea distanţei dintre cele două trotuare. Proţăpită în două picioare la jumătatea carosabilului, femeia, cu capul întors în direcţia din care venise, o luase cu nonşalanţă pe linia continuă ce desparte cele două sensuri de mers ale maşinilor şi se plimba pe carosabil, în plin centrul Turzii, ca pe uliţa copilăriei din cătunul de baştină, proaspăt colectivizat. Între timp, semaforul îşi schimbase culoarea din verde în roşu, ceea ce însemna trecere interzisă pentru pietoni. Maşinile, cu liber de la semafor, au început să circule, în sus şi în jos. Femeii nici că-i păsa. Din mijlocul drumului, ea ştia una şi bună. Alo, domnul Luca, domnul Luca! Domnul nu se zărea nicăieri. Cel puţin nu pe carosabil.
Morala: Poliţia, cu adânci reminiscenţe dictatorialo-miliţiste este vinovată Şoferii, ce conduc în stare de ebrietate sunt vinovaţi. Dacă pe femeie o lovea vreo maşină, neapărat şi domnul Luca era vinovat. Chiar aşa, de ce nu ţii audienţe pe carosabil, domnule Luca? Fire-ai tu să fi de sistem ticăloşit! Hai la CEDO, hai la Becali, adică la Strasbourg, hai la Obama că în ţara asta nu-i de trăit.

Posted in Operaţiuni în desert | Etichetat: , , , , , , | 1 Comment »