Blogul lui Emil HĂLĂŞTUAN

– libertatea presei ca moft –

  • Arhive

  • Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

    Alătură-te lângă 1 urmăritor

  • Reclame

Posts Tagged ‘turda’

Cad zidurile

Posted by Emil Hălăştuan pe 21 februarie 2010

Luni, 15 februarie, aşa, pe la amiază, câteva bucăţi de tencuială, desprinse de pe frontispiciul clădirii BCR, de lângă Primăria Turda, au căzut pe dalele aşternute la intrarea în bancă. Întâmplarea nu s-a transformat într-o ştire din cele de la ora 5, numai şi numai pentru că nicio persoană nu s-a nimerit să scoată bani chiar atunci de la bancomatul instalat pe traiectoria tencuielii indisciplinate.
Despre o asemenea întâmplare se pot spune multe. De exemplu, cineva se poate gândi că, de vreme ce asemenea incidente, de această dată fără urmări, se petrec la o clădire renovată doar de câţiva ani, ce riscă persoanele care trec zilnic pe lângă imobile aflate într-o stare de degradare mult mai avansată? Un martor al incidentului petrecut lunea trecută şi-a dat cu părerea, pe un ton hâtru: „Uite dom-le, clădirile unde se mută Judecătoria încep să se prăbuşească”. Aşa-i românul, face haz de necaz, că de aceea continuă să reziste ca naţiune, spre ciuda multora şi chiar a sa însuşi.
În fotografia ataşată textului se poate observa drapelul Uniunii Europene, aşezat taman sub tencuiala ştirbă. De aici se vede că simpla declarare a unei stări de fapt, consacrată de drept în 2007 şi anume apartenenţa României la Naţiunile Unite ale Europei, nu se transformă într-o condiţie suficientă pentru rezolvarea problemelor autohtone. Cu sau fără UE, pe plaiurile mioritice se prăbuşesc zidurile văzute şi se înalţă cele nevăzute.
Un pesimist ar zice: „Fraţilor, ne-a ajuns blestemul lui Ceauşescu”. Optimistul vine cu replica: „Taci mă, că nu ştii ce vorbeşti. Acum ne-am modernizat. Chestiile alea rurale, ca descântece, blesteme şi alte celea, nu mai au căutare. Acum ne jucăm cu flacăra violet”. Sau, altfel spus, cu focul, că, indiferent de culoare, tot aia e!

Reclame

Posted in Amintiri dintr-o republică populară | Etichetat: , , , , | Leave a Comment »

Atitudini controversate

Posted by Emil Hălăştuan pe 6 august 2009

Marţi, 4 august, poliţiştii de la „Crimă organizată” au organizat o acţiune spectaculoasă, la Turda, pentru capturarea unor traficanţi de droguri.
Persoanele aflate în centrul Turzii, în după-masa acelei zile, pe la ora 18, au avut ocazia să vadă cum doi „mascaţi”au imobilizat doi bărbaţi, cam de aceleaşi dimensiuni şi cu un fizic asemănător cu cel al oamenilor legii.
La vederea „mascaţilor”, îmbrăcaţi în haine civile, pantalon scurt, tricou şi şlapi, de exemplu, câţiva martori oculari au telefonat rapid la 112, semnalând un atac „mafiot” asupra a doi cetăţeni paşnici. Persoanele care au apelat serviciul telefonic de urgenţă credeau că poliţiştii sunt infractori, „pentru că nu sunt îmbrăcaţi în uniformă şi lipsesc agenţii de poliţie”, care, după părerea trecătorilor alarmaţi trebuiau să îi însoţească pe „mascaţi”.
Martorii incidentului, înduioşaţi de soarta traficanţilor de droguri, întinşi pe caldarâm şi cu mâinile prinse în cătuşe, nu s-au gândit, înainte de a telefona la „112” că, de exemplu, o tentativă de răpire a unor persoane, de către membrii vreunei grupări interlope, nu are loc la lumina zilei, într-un loc aglomerat, în faţa privirilor a zeci de martori. Faptul că nu purtau sau nu erau însoţiţi de oameni ai legii în uniforme, reprezintă un risc în plus asumat tocmai de poliţiştii mascaţi, deoarece, în cazul unei riposte imediate, infractorii puteau spune că au acţionat în legitimă apărare, neştiind, tocmai din cauza lipsei uniformelor, că au de a face cu reprezentanţii unei forţe publice, ce apără ordinea, liniştea şi interesele comunităţii.
Câte persoane trec nepăsătoare, pe lângă câte u om prăbuşit pe asfalt, crezând că au de a face doar cu un beţiv „căzut la datorie”?
Când am văzut promptitudinea cu care Ambulanţa şi un echipaj de la SMURD au răspuns apelurilor, m-am gândit că, acum vreo trei-patru ani, după un accident petrecut cam prin acelaşi loc, echipajul Ambulanţei a avut nevoie de o jumătate de oră pentru a ajunge acolo.

Posted in Operaţiuni în desert | Etichetat: , , , , | 1 Comment »

Senzaţional: La Turda, căile de acces nu au voie să staţioneze în piaţă

Posted by Emil Hălăştuan pe 25 iulie 2009


Scrie? Scrie! Este? Este!
Bun. Vrem să ştim câte căi de acces au fost amendate cu sume cuprinse între 500 şi 2000 de lei, pentru că au staţionat în piaţa agroalimentară din centrul Turzii, la un capăt al căreia stă atârnată, pe grilajul porţii, tăbliţa ce furnizează una din cele mai formidabile ştiri văzute sau auzite vreodată.

Posted in Operaţiuni în desert | Etichetat: , | Leave a Comment »

Audienţe pe carosabil

Posted by Emil Hălăştuan pe 22 iulie 2009

Ziua era abia la început. După vreun cinci minute de la păţania cu banca, alta! Traversez strada. Prin loc marcat şi semaforizat. Când eram aproape de liman, aud în spatele meu: ”Domnul Luca, domnul Luca?” Mă întorc să văd ce se întâmplă. Posesoarea vocii, o femeie de vreo 55-60 de ani se oprise la jumătatea distanţei dintre cele două trotuare. Proţăpită în două picioare la jumătatea carosabilului, femeia, cu capul întors în direcţia din care venise, o luase cu nonşalanţă pe linia continuă ce desparte cele două sensuri de mers ale maşinilor şi se plimba pe carosabil, în plin centrul Turzii, ca pe uliţa copilăriei din cătunul de baştină, proaspăt colectivizat. Între timp, semaforul îşi schimbase culoarea din verde în roşu, ceea ce însemna trecere interzisă pentru pietoni. Maşinile, cu liber de la semafor, au început să circule, în sus şi în jos. Femeii nici că-i păsa. Din mijlocul drumului, ea ştia una şi bună. Alo, domnul Luca, domnul Luca! Domnul nu se zărea nicăieri. Cel puţin nu pe carosabil.
Morala: Poliţia, cu adânci reminiscenţe dictatorialo-miliţiste este vinovată Şoferii, ce conduc în stare de ebrietate sunt vinovaţi. Dacă pe femeie o lovea vreo maşină, neapărat şi domnul Luca era vinovat. Chiar aşa, de ce nu ţii audienţe pe carosabil, domnule Luca? Fire-ai tu să fi de sistem ticăloşit! Hai la CEDO, hai la Becali, adică la Strasbourg, hai la Obama că în ţara asta nu-i de trăit.

Posted in Operaţiuni în desert | Etichetat: , , , , , , | 1 Comment »

Agresiuni cotidiene

Posted by Emil Hălăştuan pe 22 iulie 2009

Mileniul III. 2009 ani după naşterea Mântuitorului. 22 iulie. Turda. România.
Ieri am primit o factură. De la operatorul de televiziune. Disciplinat şi onest, mă înfiinţez, de dimineaţă, la ghişeul băncii, pentru a plăti abonamentul TV. Că, în vremurile astea de criză toată lumea are nevoie de bani.
De această dată, funcţionara ce se afla dincolo de geamul ghişeului nu procedează ca de obicei. În loc să ia factura, să înregistreze datele în calculator, să ia banii şi să elibereze necesara chitanţă, femeia a interpretat o altă partitură.
– Nu aveţi cont la noi?
– Nu!
Măi, să fie, gândesc eu. Să vezi poznă, că nu o să pot plăti. Dar armata-i grea, războiul nu a început ieri. Tăbăceala vieţii m-a învăţat să am răbdare. Aştept.
Aflu, repede, că pot plăti cu bani jos, ca şi până acum, dar ar fi bine…
– Vă conduc la colega. Vă expilcă ce trebuie să faceţi, pentru a vă deschide un cont la noi.
– Nu am timp acum.
În programul zilnic figura plata facturii. Munca de lămurire, de la funcţionar la fraier nu era prevăzută în program. Băncile, înainte de a acorda un credit purecă clienţii, de la tălpi la vârful creştetului şi până la a şaptea spiţă din arborele genealogic. Bun, dar metoda nu se aplică atunci când banca apelează la banii mei. Apoi, cine îmi garantează securitatea cardului bancar? Un alt apoi: Comisionul perceput de bănci pentru administrarea contului reprezintă o cheltuială în plus. De ce să o fac, mai ales în aceste vremi de criză? Aşa că nu, mersi. O singură nemulţumire am avut: prin modul în care funcţionara a abordat problema, m-am simţit agresat.

Posted in Operaţiuni în desert | Etichetat: , , , , | 1 Comment »